Conform unui sondaj realizat de firma de audit PwC, 45% dintre companiile lumii au fost afectate de fraude realizate in principal de propriii angajati.

Un studiu realizat de PricewaterhouseCoopers arata ca aproape jumatate dintre cele 3.634 de companii chestionate au fost subiectul unor fraude mai mult sau mai putin semnificative in ultimii doi ani, cu 8 puncte procentuale mai mult decat in 2003.

Se pare ca cresterea nu este limitata in doar cateva tari, ci s-a intins in toate regiunile. Astfel, cu exceptia Africii, unde nivelul fraudelor este mai mare, 40-50% dintre companii au fost fraudate. Comparativ cu datele din 2001-2003, cresterea este dramatica. Numai in Europa de Vest, cresterea globala a fraudelor a fost de 13 puncte procentuale, iar in Europa Centrala si de Vest valoarea s-a majorat cu 21 de procente.

Sondajul realizat de compania de consultanta arata ca marimea companiei este direct proportionala cu posibilitatea ca aceasta sa fie victima unei fraude. In timp ce doar 36% dintre companiile mici au raportat o frauda in ultimii doi ani, 62% dintre grupurile mari au fost afectate de activitati frauduloase in aceeasi perioada. Mai exact, marile companii au raportat incidente de furt al activelor si de modificari financiare, acest gen de fraude avand loc de trei ori mai mult decat la o companie de talie redusa. In plus, grupurile au detectat un numar mai mare de infractiuni economice decat in 2003, raportand in medie 12 incidente fata de 5 incidente in cazul companiilor mici. Motivele sunt simple: cu cat organizatia este mai mare si mai complexa, cu atat este mai mare impartirea responsabilitatilor si cu atat se cunosc mai putin angajatii. In plus, in companiile mari, cei care realizeaza fraude le considera crime fara victime, fiind mult mai putin ingrijorati de impactul financiar pe care l-ar putea avea asupra angajatorilor.

Conform rezultatelor studiului PwC, in momentul in care o companie se considera intr-o perioada de schimbare dinamica, atunci este cu 20% mai expusa la frauda decat cele care sunt percepute ca fiind intr-o perioada statica.

Statisticile arata ca nicio industrie nu este imuna la riscul unei fraude. De exemplu, sectorul serviciilor financiare a dominat intotdeauna prima pozitie in sondajele realizate de PwC in ceea ce priveste numarul de fraude raportate. Numarul mare de active disponibile si tranzactiile financiare complexe transforma sectorul intr-o tinta sigura pentru amatorii de fraude. Dar sistemele sofisticate de management al riscului pe care le-au realizat firmele de servicii financiare au crescut posibilitatea ca acestea sa aiba mai mult succes in detectarea acestor incidente.

Companiile care au fost afectate de fraude au raportat in medie 8 incidente in ultimii doi ani. Cel mai mare numar de fraude s-a inregistrat prin instrainarea activelor (62%) si prin pretentii false (47%). Rezultatul nu este deloc surprinzator din moment ce acestea sunt printre cele mai usor de detectat fraude pentru ca implica furtul unor bunuri cu valoare definita.

In ceea ce priveste costul fraudelor, peste 10% dintre companiile mici au raportat pierderi de peste un milion de dolari (840.000 de euro) in ultimii doi ani din cauza fraudelor “tangibile”. In plus, 6 procente dintre companiile mai mari care au raportat fraude au aratat ca au pierdut 10 milioane de dolari (8,4 milioane de euro) din cauza acestui tip de infractiuni economice in aceeasi perioada. In timp ce o mare parte dintre companiile mai mari privesc acest tip de fraude ca pe un risc inerent al activitatii, pierderile reprezinta o amenintare pentru profitul potential.

Daunele financiare pe care le sufera companiile reprezinta doar varful aisbergului. Daunele colaterale pot fi de asemenea substantiale. Daca estimarea impactului financiar al fraudelor este dificila, daunele colaterale sunt chiar mai greu de cuantificat. Totusi, 40% dintre respondenti au raportat o afectare semnificativa a brandului sau a reputatiei, o scadere a moralului angajatilor si afectarea relatiilor de afaceri.

Fiecare dintre aceste elemente este estential pentru succesul oricarei afaceri. Managementul ar trebui sa fie constient ca expunerea la asemenea riscuri ar putea afecta loialitatea angajatilor, dar ar pune la indoiala si capacitatea de organizare a companiei si calitatea conducerii. Astfel, anagajatii ar putea fi demoralizati.

Din experienta a jumatate dintre companiile chestionate, cei care au realizat fraude fac parte dintre angajatii proprii. Desi dezamagitor, faptul nu este deloc surprinzator, pentru ca acestia dispun de cunostinte despre modul in care opereaza compania, inclusiv legate de punctele tari si cele slabe.

Dezvoltarea sistemelor de control intern si de management al riscului este importanta. Afinitatea angajatului fata de companie este adesea adusa in discutie ca o metoda de prevenire a fraudelor. Din punctul de vedere al criminalistilor, afinitatea individului fata de companie si brandul sau reprezinta o strategie eficienta de prevenire a fraudelor. Daca o atmosfera de anonimitate din cadrul unei organizatii poate creste posibilitatea ca un angajat sa fraudeze compania, o identificare sociala puternica si emotionala o poate proteja. Este mai putin posibil ca angajatii care se identifica cu organizatia sa realizeze o frauda din cauza ca barierele psihologice sunt mai puternice.

PwC a realizat portretul robot al celui care este cel mai predispus la frauda. Acesta este barbat (87%), intre 31 si 40 de ani (38%), cu un nivel de educatie peste mediu (52%). Daca frauda s-a perpetuat la orice nivel, surprinzatoar a fost ca rezultatele studiului au aratat ca membrii managementului superior sunt cei mai incriminati. La nivel global, acestia sunt responsabili pentru 23% dintre fraude. Motivul care sta la baza ilegalitatilor comise de manageri este finantarea stilului costisitor de viata. In plus, ei sustin ca nu si-au dat seama de ilegalitatea comisa. Totusi, din cauza pozitiei pe care o detin in afacere, ei au avut oportunitatea de a se folosi de autoritatea lor pentru a se sustrage de la controalele menite sa identifice fraudele.

Faptul ca fraudele au fost detectate intamplator in o treime din cazuri reprezinta un motiv de ingrijorare, in special din cauza ca majoritatea respondentilor sunt convinsi ca sistemele de management al riscului vor reduce posibilitatea comiterii unei fraude in urmatorii cinci ani.

Pe langa detectarea celor care au comis fraude, recuperarea pierderilor financiare este un alt obiectiv important al companiilor. Comparativ cu 2003, companiile au avut mai mult succes in ceea ce priveste acest aspect. Astfel, 47% si-au recuperat cel putin o parte din pierderi, 27% au inregistrat o rata de recuperare de peste 60%. Rezultatele au fost mai slabe in America de Sud si in Europa Centrala si de Est (63% dintre companii nu au recuperat nimic), iar America de Nord a inregistrat cele mai bune rezultate, 38% dintre corporatii recuperandu-si 61% din pierderi.

Rata recuperarilor poate fi majorata si prin intermediul asigurarilor.

Aproape jumatate dintre companiile afectate de frauda s-au asigurat impotriva infractiunilor economice.

In ciuda faptului ca numarul de cazuri de frauda s-a majorat, grijile companiilor legate de posibilitatea unor fraude au scazut din 2003. Cercetarea arata ca doar 21% dintre companii considera ca exista posibilitatea sa cada victime unor fraude in urmatorii cinci ani, cu 5 procente mai putin decat in 2003. Schimbarea pare sa reflecte cresterea increderii companiilor in sistemele de management al riscului.

Companiile care nu au fost afectate de fraude in ultimii doi ani s-au considerat mai bine informate despre cauzele fraudelor si despre masurile de prevenire. In plus, aceleasi companii au afirmat ca au mai putine metode de control si prevenire decat cele fraudate, ceea ce le face mai putin pregatite pentru viitoare riscuri. cristina.marina@zf.ro