O artă de-a dreptul magnetică
Pe 18 mai, la Librăria Cărturești Verona, a fost prezentat proiectul “Insulele magnetice” (foto 1), aparținând unui autor efervescent, plin de idei neconvenționale și, adesea, șocante: Aurel Tar. În termeni foarte simpli, tânărul plastician a efectuat reproduceri ale lucrărilor sale pe pe care le-a aplicat pe banalii și din ce în ce mai căutații magneți de frigider. Acele micro-obiecte care în genere navighează pe apele tulburi ale kitsch-ului și care consemnează isprăvile vilegiaturistice ale posesorului sau ale amicilor care i-au călcat pragul.
Curatorul acestui inedit demers din spațiul designului, Cosmin Năsui, detaliază: “Într-o cultură de consum în care inclusiv referințele culturale sunt aranjate și intră în competiție direct pe rafturile de supermarket sau de giftshop, artistul Aurel Tar caută procedee personale de a grefa arta contemporană în rețele de librării și cinematografe, organisme muzeale, supermarket-uri și mall-uri. Frigiderul cu lucrări de artă face parte din proiectul Insulele magnetice al artistului Aurel Tar, care tratează subiecte ale amestecurilor culturale și se declină în diferite intervenții culturale derulate în spații publice. Tar se oprește asupra detaliilor interacțiunilor și mixajelor culturale ale globalizării. Artistul ia în considerare faptul că timpul împărtășit cu piesele originale ale operelor de artă într-un muzeu sau într-o expoziție este de până la câteva minute. Însă timpul petrecut cu reproducerea operei de artă pe un magnet de frigider este mult mai important ca durată și ca prezență a sa în cadrul domestic al cotidianului zilnic. Suvenirele sunt trofeele care rămân în urma vizitării unui muzeu sau spațiu cultural. Iar, dintre ele, magneții pe frigider ocupă un loc important. (…)
Așa că artistul Tar invită publicul să intre în posesie și să rămână în prezența unor magneți care reproduc exact lucrări de-ale sale (acrilic pe pânză, acrilic pe foam). Mai mult, Tar s-a hotărât să intervină în fluxul industrial al magneților produși și să încerce să îi “recupereze”: fiecare magnet de frigider este semnat manual, astfel artistul putând oferi lucrări de autor: magneții semnați. Lucrările reproduse pe magneți vor fi prezente în mansarda Cărturești Verona, un spațiu dedicat designului românesc: ROD (Romanian Design). Magneții de autor vor putea fi cumpărați la prețul de 9,9 lei.”
Ședința continuă…
Cu exact o săptămână în urmă, Dan Popescu, bravul proprietar al galeriei H’Art (strada C.A. Rosetti, nr 25, et. 5), cel care l-a descoperit, l-a mângâiat pe creștetul artistic, l-a promovat și l-a manageriat pe insolitul Ion Bârlădeanu, continuă săpăturile într-un underground sui-generis și îl scoate la iveală pe Leon Mișosniky (foto 2). Despre el, Dan Popescu spune: “Leon Mișosniky are prima expoziție personală. Nu a avut nicio expoziție în timpul vieții. A fost un retras, arta sa era inutilizabilă de sistemul comunist și n-a fost preluată la timp de sistemul post-comunist. E un demers artistic terapeutic care a fost făcut dincolo de considerente de poziționare de carieră artistică.”
Pentru că, probabil, lucrările din expoziția “Ședința continuă…”vorbesc de la sine, curatorul își întrerupe aici efortul exegetic și ne delectează cu un fragment din Memoriile lui Leon M.:
“Dumnezeu – Pune-l să învețe să exerseze ca să se facă violonist concomitent cu serviciul.
Dracu – S-a obișnuit și cu asta.
Dumnezeu – Fă-l să vrea în același timp să devină pictor, desenator, să muncească pentru asta zi și noapte.
Dracu – S-a comis. Face față!
Dumnezeu – Trimite-l și la un curs seral, să se culce la 12 noaptea , să se scoale la 5.30 dimineața. Să nu aibă parte nici de tihnă și nici de odihnă. Dă-l pe mâna lui Leonte să scoată și untul din el și nici să nu-l hrănești prea mult.
Dracu – Doamne, văd că rezistă!
Dumnezeu – Trimite-l la muncă obligatorie iarna cu încălțăminte ruptă, vara desculț. Iarna să se spele cu un castron cu crustă de gheață. Să doarmă pe scânduri cu crustă de gheață. Să doarmă pe scânduri într-o baracă neîncălzită. Umple-l de păduchi. Pune-l să care fiare, să curețe closete. Flămânzește-l.
Dracu – Am făcut ce mi-ai spus. Umblă desculț. I s-au îngroșat tălpile. Fură cartofii din gară. S-a îngrășat cu un kilogram.
Dumnezeu – Fă-l directorul unei întreprinderi dar salariul să-l aibă tot ca până acum. Să muncească 14-18 ore pe zi și uneori chiar 24 de ore.
Dracu – O face cu drag.
Dumnezeu – Pune-l să și învețe în același timp, desparte-l pentru vreo câțiva ani de soție, să dea examene peste examene. Să obțină o diplomă cu distincție și apoi după câțiva ani să n-o mai recunoască. Să o ia din nou de la început, să mai dea vreo 20 de examene și bacalaureatul. Să lucreze vreo 7 ani numai de noapte. Ziua să nu-l lași să doarmă.
Dracu – A făcut toate acestea, Doamne, și tot rezistă. Îl cam ajută soția.
Dumnezeu – Păi, dacă lucrurile stau așa, atunci, scoate-i ochii! Dar nu așa dintr-o dată și nu de tot. Întâi să nu mai poată vedea pentru munca pe care o are. Să-i slăbești vederea. Ochelarii să nu-i mai folosească la nimic. Apoi, să umble la 7 medici neurologi și oftalmologi și să nu-i afle leacul. Îmbolnăvește-l de nervi, de astenie, de plîns facil. Și de abia la urmă, scoate-i doar un ochi, dar nu de tot, numai cristalinul, și apoi celălalt – tot așa. Să nu mai vadă decât prin niște lentile groase de 12 sau 14 dioptrii.
Dracu – Doamne, omul tău. Tot nu se astâmpără, chiar așa cum este, s-a apucat de sculptură și de grafică și văd că nu are nici pe dracu. Și acum ce să-I mai fac?
Dumnezeu – Ia mai dă-l în pisici, că ăsta e în stare, până la urmă, să mai scrie și un roman. Și, cine știe, poate ne încondeiază. Mi-am luat mâna de pe el! Ăsta-i omul dracului! Ți-l dau ție! Ia-l!
Dracu (vorbind aparte)
Dar ce-s nebun!
Mai bine-l las în plata Domnului!
Și așa s-a făcut c-am fost părăsit de toți. Nici dracu nu s-a mai interesat de mine. Dar poți să știi ce va fi până la urmă?!
Ședința continuă.” (Leon Mișosniky – fragment din memorii)
Rembo V
Vineri, 25 mai 2012, a avut loc Anaid Art Gallery vernisajul expoziției “Visul lui Rembo” (foto 3) semnată Matei Arnăutu, curator Diana Dochia. Publicul amator de artă contemporană va putea viziona expoziția în perioada 25 mai – 22 iunie 2012.
Matei Arnăutu a absolvit Universitatea Națională de Artă din București în 2002 și a expus în numeroase expoziții personale și de grup. Expoziția “Visul lui Rembo” este prima expoziție personală de mare amplitudine ce continuă preocupările și demersurile lui Matei Arnăutu în zona de explorare a instalației.
“Visul lui Rembo” face trimiteri subtile la competitivitatea agresivă a jocurilor din copilărie, prin intermediul unor instalații ce recreează în mărime naturală, adesea chiar la scară supradimensionată, arme de jucărie aparținând folclorului urban. Fiecare copil se joacă într-un fel de-a supraviețuirea, fie că este vorba de o praștie, de un cornet sau de ultimul joc pe calculator. “Astfel”, cum declara artistul “într-o competiție, fie ea pe asfalt, între blocuri, sau în mediul virtual, poți să mori de câte ori vrei, să învii, sau, dacă ești ranit, să iei viață”.
Expoziția “Visul lui Rembo” te provoacă la un joc de-a supraviețuirea gândindu-te la armele copilăriei, la momentul în care ești “omorât”, “rănit” sau “salvat”. Însă ce se întâmplă dacă aceste jocuri devin realitate, dacă nu ai un buton de “reverse”, o băutură miraculoasă care îți adaugă vieți sau un super erou care să te salveze?! Dacă jocul devine realitate?