După accidentul de la Fukushima, centrala nucleară japoneză avariată de cutremurul care a lovit arhipelagul în martie și de valurile tsunami care au urmat, a ieșit la suprafață un laitmotiv, anume că experții pe probleme nucleare au tendința să subestimeze, cel puțin în public, gravitatea dezastrului, scrie Eben Harrell, un editorialist al publicației Time.
“Am primit noi dovezi în acest sens când guvernul nipon a dublat estimarea privind cantitatea de radiații emise de centrală imediat după accidentul din martie”, spune Harrell.
Un organism de control al guvernului, Agenția de Siguranță Nucleară și Industrială, a anunțat că topirea mizurilor reactoarelor – dintre care la cel puțin unul topirea a fost totală – s-a produs mult mai rapid decât Tepco, compania care administrează centrala, a sugerat anterior, ceea ce face clar că eforturile disperate ale operatorilor facilității nucleare de a răci reactoarele prin stropirea lor cu apă de mare nu au avut în mare parte rezultatul scontat.
Potrivit presei, agenția niponă apreciază la 770.000 de terabecquereli (un terabecquerel este egal cu 1.000 miliarde becquereli. Bequerel este o unitate de măsură a radioactivității care stabilește numărul de atomi care se dezintegrează pe secundă) cantitatea de radiații emise în atmosferă în prima săptămână de la accident. Anterior, agenția a estimat la 370.000 terabecquereli cantitatea de radiații emisă în prima lună a crizei. În prima săptămână de la producerea accidentuluia fost eliberată cea mai mare parte a radiaților, a indicat autoritatea.
Noile estimări sunt mai aproiate de cele ale Comisiei pentru
Siguranță Nucleară, care cifrează la 630.000 totalul radiațiilor
emise.
Ultimele cifre reprezintă 10% din cantitatea de radiații emise în
accidentul nuclear de la Cernobîl din 1986, dar revenirea asupra
estimărilor subminează credibilitatea Tepco, a NISA și a Agenției
Internaționale pentru Energie Atomică.
Este ușor de înțeles de ce în săptămânile apropiate accidentului cele trei structuri au vrut să fie precaute în estimări – au vrut să evite panica. Dar problema este modul în care au abordat situația. Industria nucleară s-a confruntat de mult timp cu un deficit de credibilitate și un nivel redus de încredere din partea publicului. Comunitatea globală trebuie să știe cât mai repede și cât mai precis ce se întâmplă în cazul unui incident nuclear.
Se spune adesea că unul dintre cele mai înspăimântătoare lucruri legate de radiații este că acestea nu se pot vedea sau simți. În cazul unei scurgeri de radiații invizibile, ar trebui cerut experților în probleme nucleare să fie cât mai vizibili, încheie editorialistul.