Concediile
și informarea mass-media
Funcționarii aveau
dreptul la 60 de zile de concediu, care nu se acordau insă in
timpul desfășurării sesiunilor parlamentare. Erau admise și
concediile medicale, dar neserioșii puteau fi depistați cu
ușurință, intrucât Președintele putea controla starea de sănătate a
acestora. Se mai acordau invoiri de până la zece zile intr-o lună
de către Secretarul general și de trei zile de către Președinte.
Dacă funcționarul intârzia peste invoirea acordată, urma sancțiunea
disciplinară și reținerea retribuției pentru timpul in care nu a
lucrat. Prezența se realiza prin semnarea la venire și la plecare
intr-un registru. Nu erau admise intârzieri. La ora la care incepea
activitatea, directorii serviciilor inchideau registrele de
prezență și prezentau rapoarte Secretarului general, dacă constatau
că existau funcționari chiulangii. Nu era permisă staționarea
funcționarilor in sala de ședințe decât strict in interes de
serviciu. Fără acordul Președintelui, mass-media nu puteau să
primească actele sau documentele cu care lucrau funcționarii, ori
alte informații care priveau lucrările legislativului sau
activitatea comisiilor parlamentare. Salariații celor două camere
nu puteau publica articole in presă prin care să critice atitudinea
Președintelui, miniștrilor, parlamentarilor sau să intre in
polemică politică.
Sancționarea abaterilor
Dacă se constatau
neglijențe in activitatea unui funcționar (insubordonare,
intârzieri repetate și nejustificate, incorectitudine in lucrări),
acestuia i se cerea să prezinte o declarație scrisă, in care
trebuia să-și exprime punctul de vedere. Cei care decideau gradul
de culpă al salariatului (președintele, secretarul general și
chestorii) aveau de ales intre mustrare, tăierea salariului de la
15 la 60 de zile, suspendarea din activitate pe timp de șase luni,
destituirea din funcție sau pur și simplu
disponibilizarea.
Suspendarea din
activitate intervenea in momentul in care unui funcționar i se
intenta un proces pentru o crimă sau un delict penal. Condamnarea
aducea cu sine și destituirea, iar in cazul achitării Biroul
permanent trebuia să decidă dacă reprimirea fostului inculpat era
oportună. Pentru ruperea sigiliilor, sustragere de acte, ascundere
sau desființare de documente, președintele il trimiterea in
judecată pe vinovat, insă pentru a constata dacă delictul comis a
fost real, cazul se cerceta de o comisie. Presupusul vinovat putea
să se folosească in apărarea sa de pledoaria unuia dintre colegi,
care trebuia să fie egal in grad cu el. Judecata cazului se realiza
in ședință secretă. Decizia de mustrare sau reținere din salariu se
trecea intr-un registru special și in fișa personală a
funcționarului. Pentru destituire, suspendare sau disponibilizare,
decizia se trecea in registrul special și se publica și in
Monitorul Oficial, in ultimul caz fără a se specifica
motivele acesteia. Funcționarii destituiți nu mai aveau dreptul de
a ocupa vreo funcție in cadrul Parlamentului. In caz de
disponibilizare, salariatul putea fi reprimit in serviciu, dar la
cel puțin trei ani de la pronunțarea pedepsei și numai dacă exista
un loc vacant. Mustrările și reținerile din salariu erau șterse din
registrul special și din fișa personală a angajatului dacă acesta
nu mai realiza o altă abatere timp de patru ani. Dacă un funcționar
avea in cursul unui an rețineri din salariu echivalente cu suma
salariului pe șase luni, urma disponibilizarea acestuia. El putea
fi reprimit in serviciu după cel puțin doi ani, dar numai dacă
exista un post vacant.
Pedepsele care se
aplicau ușierilor constau și in consemnarea la locul de muncă, dar
nu mai mult de cinci zile. Cu bune și rele, viața funcționarilor
parlamentari a mers inainte, fără ca deficiențele din activitatea
acestora să fie cunoscute publicului larg, din cauza discreției
impuse de Regulament.
CATALIN PETRUT FUDULU (n. 15.09.1973). Doctor in istorie al Universitatii din Bucuresti (2006). A colaborat sau colaboreaza la revistele Angvustia, Acta Moldaviae Meridionalis, Document, Magazin Istoric, Historia (redactor in perioada 2002-2004), Dosarele Historia (redactor-sef in perioada 2002-2004), Dosarele Istoriei, Monumentul, Sangidava si Valahica, Ziarul de Duminica, insumand peste 250 de articole, publicate in periodice si volume colective, si peste 20 de comunicari la sesiuni de comunicari stiintifice.