Furtuna deasupra unei treimi din petrolul lumii

In noaptea trecuta a expirat ultimatumul dat de George Bush lui Saddam Hussein. Ziarul nostru, care se inchide la ora 19.00, are misiunea ingrata de a va tine la curent cu lucruri care se petrec dupa ce noi scriem randurile acestea. Ei bine, chiar daca evenimentele vor fi mai rapide decat drumul ziarului spre dumneavoastra, un lucru e clar: de astazi, in Irak, se poarta o batalie deasupra unor zacaminte de petrol care ajung la o treime din rezerva mondiala estimata de OPEC. Spunem ca batalia se da deasupra petrolului, si nu pentru el, pentru ca, in practica, lucrurile sunt mai complicate decat si-ar dori teoriile conspiratiei. Daca Statele Unite ar fi dorit neaparat petrolul irakian, s-ar fi impacat cu Saddam, ar fi ridicat embargoul si l-ar fi cumparat. Era cu mult mai ieftin decat un razboi care poate sa reprezinte, in costuri directe 100 de miliarde de dolari si mult mai mult, in pierderi economice, daca lucrurile merg prost si economia americana intra in recesiune. Mai simplu spus, George Bush si-a luat un risc mai mare decat ar justifica doar captura campurilor petrolifere.
Si totusi, o alta analiza contrazice acest punct de vedere. In pagina 8, Dorin Oancea face un sumar al teoriilor care sustin ca George Bush nu face decat sa continue munca a 6 presedinti americani care, incepand cu Nixon, au incercat sa atenueze dependenta Americii de petrolul altora, in special al celor din Orientul Mijlociu. Din nefericire, aceasta dependenta s-a accentuat: in 1973, Statele Unite importau 40 din necesarul intern, iar astazi, pe piata americana, 60% din produsele petroliere vin din import. Bush ar fi deci presat sa puna sub control aceasta arma a petrolului care, daca ar fi folosita acum impotriva Americii, ar putea da lovituri chiar mai grave decat cele administrate de OPEC in anii ’70.
Oricum ar sta lucrurile, in noaptea aceasta era asteptat razboiul. Inca de ieri insa, zvonuri si stiri contradictorii lasau sa se inteleaga ca trupele americane si britanice ar fi inceput sa desfasoare activitati pregatitoare invaziei chiar pe teritoriul irakian. Conform altor surse israeliene, invazia ar fi inceput deja, ajutata de elementul surpriza, care, de data aceasta ar fi fost chiar lipsa unui bombardament aerian semnificativ. Oricum ar fi, parada militara se apropie de final, iar armele vor incepe sa vorbeasca cat de curand, daca irakienii insisi nu vor gasi, in urmatoarele ore, o solutie pentru a scapa de Saddam Hussein. Despre ce arme e vorba, cat costa si ce inseamna ca efort bugetar acest razboi, aflati din pagina 12. De partea lui Saddam, cea mai puternica arma e petrolul. Chiar infrant, el poate da o lovitura importanta pretului petrolului si implicit dinamicii economiei mondiale. Aceasta daca reuseste sa-si incendieze puturile de petrol si sa dea o lovitura si asupra celor ale vecinilor.
Am trecut in revista pana acum aproape toate scenariile, lasand pe cel mai frumos la sfarsit: acela ca, dincolo de ce putem prevedea acum, se va gasi o solutie care sa evite varsarea de sange.