Adriana Dana Listeș Pop
Introducere în opera lui Ioan Petru Culianu
Editura Casa Cărții de Știință
„Asasinarea unui geniu, a unui intelectual cosmopolit dotat cu erudiția necesară pentru a ne ilumina și delecta, nu este o noutate în analele istoriei mondiale. Cu toate acestea, asasinarea lui Ioan Petru Culianu, comisă în mai 1991 la Universitatea din Chicago, la nici doi ani după ce românii l-au răsturnat pe Ceaușescu de la putere, a fost un șoc. A fost o pierdere al cărei ecou încă răsună în cercurile academice, jurnalistice, intelectuale și politice.” Astfel își începe prefața la volumul aparut recent la editura clujeană Casa Cărții de Știință profesorul universitar Peter Gross, Director al Școlii de Jurnalism și Media Electronică al Universității din Tennessee.
În calitate de referent științific al volumului „Introducere în opera lui Ioan Petru Culianu” de Adriana Dana Listeș Pop, absolventă a Universității Babeș-Bolyai, profesorul din Statele Unite girează un remarcabil demers critic pe care îl definește drept „o evaluare comprehensivă a operei unui om care a fost mult mai mult decât un erudit, un disident, un scriitor, un gânditor și, în mod invariabil, un provocator.”
Pornind de la opera lui Culianu, autoarea își propune o analiză a sistemului gândirii sale, precum și a multiplelor modalități în care a fost exprimată. Capitolele cărții urmăresc îndeaproape multiplele forme de exprimare ale creației filosofului român, încercând să ofere o explicație a modului în care diversele fire ale operei sale se întrepătrund, se intersectează, se integrează conceptual, sub semnul unui sistem filosofic consecvent construit.
După ce examinează formele de intertextualitate și transtextualitate în opera lui Culianu, un amplu capitol este consacrat discursului său politic, prezentat ca o formă de subminare a discursului puterii, caricaturizîndu-l, dedublându-l, deconstruindu-l din temelii. În sprijinul acestui punct de vedere sunt citate aprecieri ale Juliei Kristeva care afirmă că jurnalismul său a fost eminamente un „ act politic.” Culianu a început să publice controversatele sale articole imediat după revoluția din decembrie 1989, în Lumea liberă românească din New-York, pledând în fața instanțelor internaționale „cazul României, un caz atroce și neînchipuit de trist”. Majoritatea acestora au fost grupate în rubrica Scoptophilia, termen explicat de Culianu ca fiind preluat din greacă, cu sensul de „plăcerea de a vedea.” În acest context, este evocată și corespondența purtată cu Mircea Eliade pe marginea situației tragice din România.
Adriana Listeș Pop consacră un capitol aparte povestirilor semnate de Ioan Petru Culianu. Pornind de la constatarea că acesta era de părere că literatura are rolul de a iniția „dezbateri vitale și profunde”, autoarea trece în revistă și analizează cu subtilitate povestirile sale, atât cele din perioada tinereții, „manii literare din vremea copilăriei”, cum spunea el însuși, publicate între 1967 și 1969 în revistele culturale românești „Cronica” și „Luceafărul”, cât și creațiile de maturitate, publicate în reviste din străinătate, care surprind stările liminale trăite de autor în exil.
Ultimul capitol, intitulat „Moartea autorului. O crimă neelucidată și textualizarea biografiei”, urmărește îndeaproape relația ambiguă dintre autor, creație, viața și moartea sa. Sunt trecute în revistă cele mai multe dintre teoriile vehiculate în presa românească și din străinătate cu privire la crima de la Chicago. Cititorului i se oferă șansa de a avea rezumate, pe parcursul unui număr restrâns de pagini, opiniile exprimate de-a lungul timpului de Andrei Oișteanu, Horia Roman Patapievici, Gabriela Adameșteanu, Vladimir Tismăneanu, Liviu Antonesei, Cornel Nistorescu, dar și de jurnaliști americani, martori direcți ai ultimelor zile de viață ale lui Culianu, care aduc la lumină date mai puțin cunoscute referitoare la tragicul eveniment.
Volumul este completat cu o bogată și utilă bibliografie, din volume și periodice, o invitație pentru aprofundarea unei teme care se află abia la începutul cercetării sale.