Una dintre ultimele carti pe care le-a prezentat pe site-ul editurii pe care o conducea, Allfa, regretatul Augustin Fratila a fost traducerea in romaneste a romanului “Gargui”*), o carte aparuta in 2008, care s-a bucurat de un succes fulminant si a fost transpusa in numeroase limbi. Se mai spunea despre “Gargui” ca este cartea cu drepturile de autor cele mai scumpe. Nu stiu daca succesul de casa de peste ocean s-a repetat si la noi, sigur insa cartea s-a cumparat si citit, pentru ca atat subiectul, cat si desfasurarea povestii intriga.
Este cartea de debut a canadianului Andrew Davidson, rod a sapte ani de documentare. Cam toata lumea a spus/scris ca a fost cea mai interesanta aparitie literara a anului 2008. “Critica literara – scria Fratila – s-a grabit sa anunte aparitia facand comparatii elogioase cu <<Pacientul englez>> sau <<In numele trandafirului>>, de exemplu, dar dincolo de marketingul firesc si de entuziasmul, intotdeauna exagerat, ce insotesc o lucrare ce se vrea direct in topul vanzarilor, avem de-a face, intr-adevar, cu un roman de prima marime, menit sa emotioneze toate categoriile de public, sa satisfaca gustul celui mai inveterat cititor, prin complexitatea naratiunii, mesajul umanitar universal, acoperirea culturala – practic exhaustiva – a domeniilor aduse in discutie si, nu in ultimul rand, curajul de a aborda o tema batuta si razbatura in literatura: iubirea. Iubirea ca salvare din Infernulmondenitatii noastre de toate zilele. Pe scurt, naratorul este un tanar contemporan, frumusel, suficient, cinic si bine dotat sexual, cu un oarecare renume de actor si regizor de filme porno, care pierde toate aceste atuuri intr-un accident de masina care-l lasa imobilizat pe patul unui spital, mai mult mort decat viu, in urma arsurilor suferite. Realizandu-si conditia, unica lui preocupare este aceea de a se sinucide atunci cand va fi in stare sa o faca. Dar… destinul lui se va numi Marianne Engel, o pacienta a aceluiasi spital, o sculptorita de garguie, traznita, care-l cauta, pretinzand ca ei doi vor fi fost iubiti, candva, in Germania medievala, pe cand ea era calugarita si scrib la manastirea Engelthal, iar el, un mercenar grav ranit, care fusese adus acolo in taina, si dat ei in grija ca sa-l vindece. De aici incolo romanul se desfasoara pe nenumarate planuri, fiecare dintre acestea vizand profunde semnificatii umane, sociale, culturale, pe un traseu sinuos, la limita credibilului si posibilului, Marianne ghidandu-l pe iubitul ei prin Infernul– la propriu chiar, al suferintei, dar si prin cel cultural, cartea fiind evident construita pe modelul celebrei opere dantesti.”
Barbatul ars in accident (eroul nu are nume, spre deosebire de partenera lui) ajunge un monstru, din punct de vedere fizic si psihic, nu face decat sa se gandeasca la sinuciderea de dupa iesirea din spital, dar pe masura ce sculptorita de garguie care il duce acasa si-l ingrijeste ii spune povesti de iubire din tari diferite si secole diferite, eroul ajunge sa pronunte el insusi cuvantul de care nu se socotea capabil: iubire. Cartea este scrisa la persoana intai (prezentul e povestit de barbat, trecutul e povestit de femeia sculptorita), multe dintre descrierile inceputului (urmarile accidentului) sunt macabre, cu multe detalii medicale (chiar prea lungi), planurile prezent/trecut se intersecteaza, exista lungimi obositoare, dar in anasamblu “Gargui” este o carte interesanta, succesul ei nu e doar rezultatul unor actiuni inteligente de marketing.
*) Andrew Davidson – “Gargui”. Editura Allfa. Traducere din limba engleza de Teodor Fleseru.