Ati mai auzit ceva despre Noua Economie? Va reamintesc, pentru exactitate, ca ea s-a nascut la 6 decembrie 1996, in paginile revistei americane Business Week. In doua cuvinte, Noua Economie (N.E.) urma sa se configureze la intersectia dintre globalizare si revolutia informatica.
Dupa numai cativa ani, planeta financiara era deja invadata de asa-numitele start-ups – tinerele intreprinderi explozive, galopante, inarestabile care au proliferat victorios din Florida pana in fundul Siciliei (eram atunci in Italia, unde am asistat la entuziasmul inerent acestui acces de mesianism bursier).
Peste noapte, cosmogonia de tip Microsoft (doi baieti mesteresc in garaj un viitor imperiu multimiliardar) s-a reprodus pe diferite meridiane si paliere, antrenand in euforia colectiva mase de mici actionari vrajiti. In tumultul acestui miraj, multi au facut averi colosale – la varste incredibil juvenile -, dar si mai multi le-au pierdut. Din pacate si din fericire (in functie de perspectiva aleasa), fenomenul nu s-a manifestat la noi, pentru simplul motiv ca sistemul bancar romanesc – ca sa nu mai vorbim de piata actiunilor – era prea putin dezvoltat pentru a permite operatiunile de comert electronic. A trecut pe la urechile junilor din publicitate sau prin cateva redactii, le-a oferit celor atenti la lumea exterioara un subiect de reflectie si o trecatoare ispita intreprinzatoare, dupa care s-a stins sub forma unui ecou frustrat. 
Nu acelasi lucru s-a consumat in spatiile dominate de ceea ce se numeste acum The Davos Culture, unde N.E. a facut cariera, selectandu-si nu doar invingatorii si invinsii, ci si profetii, teoreticienii si defaimatorii. In linii mari, Noua Economie urma sa favorizeze investitiile, sa minimizeze inflatia, sa incheie cosmarul recesiunilor periodice si mai ales sa schimbe paradigma capitalismului, mutand accentul de pe cautarea profitului, pe urmarirea cresterii economice. In conditiile unei concurente universale – pe Internet nu exista centru si periferii -, clientul ar fi devenit regele click-ului salutar… Milioane de naivi hrapareti au crezut sincer ca, prin generalizarea comertului electronic, tot lantul productiv si distributia de factura “fordista” aveau sa lase locul unor practici axate pe sub-tretanta si outsourcing – cu inerenta restructurare a pietei muncii si dezlantuirea, in sfarsit nestavilita, a initiativelor individuale. De atunci ii auziti pe tipii bransati vorbind neincetat despre informatizare, globalizare si flexibilitate –  cuvinte-fetis ale celei de-a treia revolutii industriale care, s-ar zice, nu a mai avut loc.
Impresia de revolutie avortata s-a creat in 2000 (la 4 aprilie), cand indicele Nasdaq – reflector al valorilor tehnologice – a pierdut 13,6%, echivaland cu 700 de miliarde USD. Crahul valorilor tehnologice – initiat la Bursa new-yorkeza si extins, cu fluctuatii, la ansamblul lumii industrializate, a semanat panica in randul clasei medii americane – care nu mai traieste de mult decat din speculatii pe piata financiara – si a reusit sa dezumfle “gogoasa” Noii Economii in numai cateva luni. Angajatii din “noile intreprinderi” au fost concediati cu nemiluita, starurile momentului s-au repliat in insule, inchizand pravaliile, iar mediile au capatat tonuri sumbre, laudandu-se, retroactiv si inexact, cu intuitia de a fi anticipat dezastrul. Atacurile de la 11 septembrie n-au facut decat sa pecetluiasca, prin simbolismul lor tragic, risipirea unui capital de incredere de unica relevanta postbelica.
In pofida acestui insucces aparent – cauzat de imprudenta unui avant disproportionat -, se poate spune ca Noua Economie continua sa remodeleze, mai putin vizibil, dar la fel de sigur, structurile celei “vechi”. Peste 10 ani, ea va schimba din temelii lumea postindustriala, oferindu-i totodata sansa de a purta, dimpreuna cu postmodernitatea, un nume propriu. Nu stiu cum vor fi botezate acele timpuri fericite, eliberate de conditia subalterna a remorcii. Mi-ar placea insa ca societatea noastra sa participe la definirea lor (mai ales ca succesul Noii Economii l-ar inspira pe acela, deopotriva important, al democratiei participative). Asta insa numai in cazul in care nu s-a decis cumva construirea capitalismului keynesian (de stat), cu care am avea serios de luptat. Si nu doar din fata computerului.

Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar





Subiecte #cu#gata#oldid20087#post-ul!