Săptămâna aceasta Editura Integral publică o carte care este o premieră absolută pentru spațiul cultural-științific românesc, „Gazele de șist și fracturarea hidraulică – între mit și realitate”, scrisă de prof. Constantin Crânganu. Este prima carte dedicată acestui subiect. Este scrisă cu informația și rigoarea cercetătorului științific, talentul unui scriitor și spiritul polemic al unui ziarist.
Publicarea articolelor pe o platformă de dezbateri online a permis elaborarea unui produs editorial fără echivalent pe piața românească. Interacțiunea autorului cu cititorii-comentatori, în chiar momentul nașterii cărții, a dus la definirea unui format hibrid online/offline, care pune în valoare conținutul științific printr-o abordare jurnalistică cross-media.
Adresată deopotrivă specialiștilor și publicului larg, această carte va stârni pasiuni și va alimenta cu argumente polemici și dezbateri pe unul dintre subiectele care au polarizat atenția comunității științifice, a presei și, mai ales, a societății civile.
Profesorul Constantin Crânganu este profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Anterior, a lucrat la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și University of Oklahoma, School of Geology and Geophysics. A publicat ca autor, co-autor sau editor, 13 cărți și capitole de carte și peste 90 de articole peer-reviewed și rezumate extinse, în SUA, Germania, Canada, România și alte țări.
Profesorul Constantin Crânganu – un recunoscut expert în geologia și geofizica sistemelor petrolifere, un dăruit inovator în tehnicile de extracție ale hidrocarburilor gazoase, un cercetător de prestigiu al grupului de la Institutul de Geoștiințe pentru Exploatare si Dezvoltare din cadrul Universitatii Oklahoma, un publicist nuanțat și de o apreciată probitate – a fost afectat de neadevărurile vehiculate pe marginea procedurilor de investigație a gazelor de șist. În consecunță, și-a asumat riscul unei lupte partizane între masa mare a neinstruiților vocali și decența experților, cercetătorilor și profesorilor din amfiteatre, laboratoare sau de la gura sondelor, mult mai puțini la număr, și a început să se facă auzit, citit și crezut de studenți, de specialiști, de persoane dornice să cunoască adevărul despre ceea ce înseamnă gazele de șist și despre metoda prin care le putem aduce la suprafață, respectiv, fracturarea hidraulică.
În afara articolelor propriu-zise, Constantin Crânganu inserează în carte și fragmente din dialogurile purtate cu cititorii pe platforma contributors.ro. În acest cadru informal, autorul s-a confruntat cu opinii diverse, cu grade diferite de argumentare. Cu deplină onestitate, nu ezită să includă în carte opinii contrare față de ale sale, reproducând cu acuratețe confruntarea de idei al cărei protagonist a fost. Acest dialog cu interlocutori nevăzuți și necunoscuți imprimă dinamism și dau forță mediatică unei cărți științifice de interes public.
„Autorul atacă în lucrare (prima de acest fel publicată în România) toate problemele sensibile care au făcut obiectul disputelor din MEDIA legate de riscurile și impactul tehnologiei actuale utilizate în exploatarea gazelor de șist: fracturarea hidraulică și condițiile colaterale de aplicare – apa, aditivii din noroiul de foraj, problema seismicității induse, impactul forajelor asupra sănătății, asupra pânzelor freatice, a încălzirii globale. Nu în ultimul rând, Prof. Crânganu discută despre inovații, perspective, factori politici și efecte geopolitici.” (Prof. dr. Nicolae Anastasiu, membru corespondent al Academiei Române, Universitatea din București)
„Lucrarea Prof. Crânganu aduce numeroase lămuriri asupra gazelor de șist și a fracturării hidraulice, elemente care nu au fost puse până acum la dispoziția cititorului român. Acesta s-a găsit în situația de a judeca probleme despre care nu avea suficiente informații.” (Prof. dr. Călin Baciu, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca)
Iată și textul cu care se deschide cartea:
De ce am scris această carte?
În toamna-iarna lui 2010-2011 am petrecut un semestru sabatic la fosta mea universitate din România – Universitatea „A. I. Cuza” din Iași. La un moment dat, un coleg de acolo m-a întrebat ce părere am despre faptul că unele argile colectate de el din perimetrul tezei sale de doctorat, undeva în Moldova, au un puternic miros de hidrocarburi. La auzul acestei întrebări, am avut o revelație: „Păi tu vorbești despre shale gas!!!” (la vremea aceea, nu exista în limba română termenul gaze de șist. A fost introdus după ce am plecat eu și este, probabil, un calc lingvistic după fr. gaz de shiste). Colegul nu auzise despre acest nou tip de gaz. Surpriza a fost să aflu că, de fapt, nimeni la Iași nu auzise de shale gas și fracturare hidraulică.
La puțin timp după această întâmplare, am fost invitat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca să susțin o conferință despre schimbările climatice. În timpul discuțiilor cu colegii clujeni i-am întrebat ce știu despre shale gas și fracturarea hidraulică. Răspunsul lor, ca și al colegilor ieșeni, a fost „Nu știm nimic”.
Venisem în România după 18 ani petrecuți la University of Oklahoma și City University of New York, perioadă în care mare parte din cercetările mele s-au concentrat pe argile, în general, cu o distincție specială pe argila Woodford, rocă sursă pentru petrolul și gazele din Oklahoma. Începând din 1993 am urmărit și am participat, prin studii proprii, la noua revoluție din geologie – producerea unor importante cantități de gaze și țiței prin fracturarea hidraulică a rocilor surse, precum argila Woodford.
Am propus imediat colegilor universitari ieșeni și clujeni constituirea unui consorțiu academic româno-american care să studieze distribuția în suprafață și în adâncime a argilelor gazoase din România. Am întocmit un plan de studii necesare și am sfătuit colegii români să caute resurse financiare pentru realizarea acelor studii.
După ce m-am întors în SUA, am continuat să-mi „bombardez” colegii cu ultimele noutăți publicate și să le mențin interesul viu pentru acele studii. Dar n-a fost să fie…
Între timp, în România au venit câteva companii străine pentru a explora existența gazelor de șist (termenul a fost creat). Una dintre ele a fost compania americană Chevron. Tot între timp, spectatorii români au putut urmări pe canalul HBO (sau pe alte căi) documentarul american Gasland, despre a cărui putere de manipulare puteți citi în carte. Apoi au apărut cele două tabere: suporterii și adversarii fracturării hidraulice. Ultimii, printr-o ciudată sinecdocă, au asimilat toate relele fracturării hidraulice cu Chevron. După care au urmat protestele din orașul meu natal, Bârlad, și am văzut (pe YouTube) lozinci pe care se putea citi, într-o engleză perfectă, „Chevron, frack off!”.
Atunci am spus și eu, tot într-o engleză perfectă (!), „Enough is enough!”. Ce trebuie să fac? Mi-am amintit de irlandezul Edmund Burke, care a spus: The only thing necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing.
Parafrazându-l, am ajuns la concluzia că „Singurul lucru necesar pentru triumful ignoranței este ca experții să nu facă nimic”.
Un coleg geolog și bârlădean pe deasupra, dr. ing. Costel Postolache, editorul acestei cărți, mi-a sugerat să scriu ceva pentru a împrăștia fumul înecăcios al dezinformării, relei voințe sau purei ignoranțe. Rezultatul este cartea de față.
Intenția inițială a fost să scriu un tratat academic comprehensiv. Problematica fracturării hidraulice este însă prea complexă pentru a fi acoperită satisfăcător de un singur autor, cu cunoștințe experte limitate la profesia lui. De aceea, nu veți găsi aici, de exemplu, discuții despre aspectele legale ale folosirii terenurilor private pentru instalarea echipamentelor de foraj, ori despre cuantumul dividendelor pe care statul român, în calitate de proprietar al resurselor subsolului, le negociază cu compania petrolieră, ori despre cum sunt ori pot fi cointeresați locuitorii zonelor în care se vor efectua fracturări hidraulice, cum pot fi negociate prețurile de vânzare și cumpărare a gazului ș.a.m.d. Un grup mult mai divers de specialiști este necesar să prezinte diferitele aspecte sociale, economice, legale, ecologice etc. ale fracturării hidraulice.
Cartea de față este mai degrabă un vademecum, sau un ghid, cu prezentări esențiale ale principalelor componente ale procesului de explorare și exploatare a gazelor de șist (și a țițeiului de șist). Am intenționat să explic ce este procesul de fracturare hidraulică, cum funcționează, unde și de ce este utilizat, care sunt diferențele între rezervoarele convenționale și cele neconvenționale, de ce sunt necesare forajele orizontale fracturate hidraulic și care sunt aspectele pozitive și negative ale fracturării hidraulice. Pentru că nu am avut și nu am nici o legătură financiară sau de altă natură cu companiile de gaz din SUA sau din alte țări, îmi permit să cred că demersurile mele vor fi considerate drept obiective, fără pasiuni partizane sau agende ascunse.
Rolul acestei cărți este să educe un public doritor să fie informat fără prejudecăți sau agende propagandistice. De aceea, am scris, din punctul de vedere al unui specialist, ce consider eu că reprezintă aspectele geologice reale ale fracturării hidraulice. În același timp, am încercat să pun în evidență miturile create în jurul diverselor componente ale fracturării hidraulice (de exemplu, posibila contaminare a apei potabile cu substanțe dăunătoare, posibila declanșare a unor cutremure induse, posibilul impact asupra resurselor de apă, ori posibilitatea influențării climei), să le demontez și să prezint cititorilor realitateapură și simplă.
Un aspect esențial al cărții pe care o țineți în mână este caracterul ei predominant american. Fracturarea și fracturarea hidraulică sunt două tehnologii asemănătoare ca scop, dar diferite ca metodologii. Amândouă au fost inventate și aplicate pe scară mare în Statele Unite ale Americii, urmate de Canada. Există multe alte țări pe glob care au adoptat și folosesc tehnologia americană. Firește, folosirea fracturării hidraulice va avea unele caracteristici proprii țării unde se folosește. Despre acestea, consider că este just să se pronunțe specialiștii care trăiesc acolo și cunosc în detaliu situațiile locale. În ce mă privește, lucrez ca profesor și cercetător în SUA din 1993; de aceea, experiența mea cu gazele de șist se limitează numai la cadrul american al tehnologiei de fracturare hidraulică.
Experiența industriei românești se limitează la așa-numita „fisurare a sondelor” prin care se înțelege acidizarea cu acid clorhidric sau combustia subterană a unor cantități limitate de țiței și gaze. În alte cazuri, mai rare, s-a recurs la injecția de abur sau dioxid de carbon pentru așa-numita „recuperare secundară a țițeiului” (EOR – Enhanced Oil Recovery). Ceva similar fracturării hidraulice – o operație numită mini-frac – a fost executată în perioada 1994-95 de doua firme americane – Schlumberger și Halliburton – în 19 sonde din Bazinul Transilvaniei. S-au executat și 4 operații de fracturare pe 8 sonde din aceeași zonă. Programul de fisurare hidraulică a prevăzut un fluid neutru cu susținere fluid tip WGA-20 și material de susținere Carbo-lite 20/40 Mesh.
Dar o fracturare hidraulică în sensul adevărat al noțiunii (așa cum se practică în Statele Unite) nu s-a executat de către o firmă românească până în momentul scrierii acestei cărți (iunie 2014). De aceea, cartea de față prezintă aproape exclusiv experiența geologilor, inginerilor de foraj și a altor specialiști americani. Consecințele acestei abordări pentru o eventuală comparație cu situații similare din Româniane obligă să avem în vedere unele elemente care sunt destul de diferite între cele două țări (SUA și România):
– Scara operațiunilor. Suprafețele din SUA unde se exploatează gazele de șist sunt incomparabil mai mari (câteva ordine de magnitudine) decât cele preconizate în România. Un singur exemplu: numai suprafața ocupată de argila Marcellus în statele Pennsylvania, New York, Ohio și Virginia de Vest este mai mare decît suprafața întregii Românii. De aici decurge și numărul foarte mare de foraje săpate și fracturate hidraulic – circa 30.000 pe an. Dacă se adaugă și celelalte zone argiloase exploatate curent (Barnett, Fayetteville, Bakken, Haynesville, Woodford, Eagle Ford etc.) în SUA, se poate deduce ușor diferența dintre suprafețele afectate de tehnologia fracturării hidraulice în SUA vs. România.
– Radioactivitatea naturală a argilelor gazifere. În SUA, argila Marcellus are un conținut natural în radionuclizi mai ridicat decât al celorlalte argile exploatate prin fracturare hidraulică (detalii sunt prezentate în capitolul „Fracturarea hidraulică și radioactivitatea asociată ei”). Prezența acestui fond radioactiv mai ridicat în zona argilei Marcellus nu este un motiv pentru a suspecta argilele gazifere din România că ar fi la fel de radioactive. Numai explorarea și analiza de laborator a probelor de roci pot indica dacă au un conținut radioactiv natural diferit de al mediului înconjurător (radiația naturală de fond).
– Legislația referitoare la „drepturile asupra resurselor minerale”. În majoritatea țărilor, inclusiv în România, drepturile de a exploata resursele subsolului aparțin guvernului sau capetelor încoronate (regi, regine ș.a.). În SUA aceste drepturi („mineral rights”) fac parte din proprietatea asupra terenului. Drepturile minerale se pot vinde separat de terenul de deasupra și uneori, proprietarul pământului este diferit de proprietarul drepturilor minerale. Fiind proprietăți individuale, drepturile de a exploata gazele de șist, de exemplu, se negociază direct între individul proprietar și compania de exploatare. De aici decurge o situație unică, neîntâlnită în alte țări, când un individ poate închiria direct terenul său și poate primi direct redevențe pentru exploatarea gazelor de șist pentru care deține drepturi de proprietate. Un exemplu grăitor îl oferă statul New York, unde fracturarea hidraulică nu a început încă. Când, la începutul anilor 2000, companiile de gaz au început să exploreze zonele rurale din nordul statului, mulți locuitori și-au închiriat pământul pentru sume modeste. Unii au primit 7,50$ pe hectar plus 12,5% dividende. În 2007 prețurile de închiriere au fost în medie 62$/ha plus 12,5% dividende. În 2009 prețurile au crescut amețitor la 14.800$/ha plus 20% dividende. Pentru afacerile similare ale proprietarilor din Texas, citiți în continuare capitolul „Geologia gazelor de șist. Rezervoare convenționale vs. rezervoare neconvenționale”.
– Legislația actuală din România nu prevede (permite) acest tip de tranzacții directe între cetățeni individuali și companii de exploatare a resurselor subsolului. Drepturile guvernului român asupra bogățiilor minerale ale subsolului sunt inalienabile.
– Lipsa unor termeni proprii în limba română. Pentru că fracturarea hidraulică nu se practică încă în România, am fost forțat să traduc ad hoc unii termeni folosiți de industria americană: propant pentru proppant, apă de retur pentru flowback water, apă reziduală pentru waste water, apă alunecoasă pentru slickwater etc. Desigur, dacă fracturarea hidraulică va deveni o tehnologie comună în România, termenii propuși de mine se vor putea schimba. Un exemplu îl reprezintă traducerea termenului shale gas: în 2010, am propus echivalentul gaz de argilă. După ce am plecat din Iași, am citit că s-a ales traducerea franceză gaze de șist. Personal, nu sunt foarte încântat de această traducere, pentru ca gazele respective se găsesc nu numai în argile șistoase sau șisturi argiloase, ci și în argile masive, fără șistuozitate. Gaz de argilă acoperă ambele tipuri de roci și nu sugerează că gazul s-ar găsi numai în șisturi (argiloase). În plus, poate apărea și o potențială confuzie între șisturile argiloase (o rocă sedimentară) și șisturile metamorfice, care nu au nimic de a face cu gazele naturale.
O mare parte din capitolele acestei cărți au fost publicate anterior pe platforma Contributors.ro. Am ales această platformă pentru debutul meu în blogosferă pentru că am apreciat majoritatea comentariilor postate pentru diverse alte articole. Si așteptările mele nu m-au dezamăgit. Am avut parte, la fiecare articol publicat, de un număr rezonabil de comentarii inteligente, provocatoare de noi dezvoltări ale subiectului inițial, cu întrebări de bun simț dovedind o dorință genuină de a ști mai mult și fără parti pris-uri ideologice sau de altă natură. Pentru că am considerat întotdeauna că cititorii mei sunt cel puțin, dacă nu mai mult, la fel de inteligenți ca mine, am considerat că ei merită să se regăsească și în paginile acestei cărți. De aceea, am inclus comentariile pe care le-am considerat cele mai interesante, împreună cu răspunsurile mele. (Am efectuat ușoare modificări ale comentariilor pentru a introduce semne diacritice și a corecta greșeli evidente de dactilografiere).
Pentru explicarea unor termeni de specialitate am alcătuit un Glosar de termeni plasat chiar la începutul cărții. Bibliografia selectivă, Indexul și Notele despre sursele folosite în carte sunt așezate la sfârșitul volumului, împreună cu sugestii pentru lecturi suplimentare și o Anexă cuprinzând principalii aditivi chimici utilizați în fracturarea hidraulică.