“…The Woman I am unable (she cannot) feel love,/ I wish to cut my genitals and feed them to the dogs”. Cam așa i se amestecau gândurile în cap, până deveneau o melodie de spaimă și regresie, o vrajă prin care se transforma în ceva firav și lipsit de putere. Era mai lipsit de putere decât o floare ce răsare doar o singură dată în viață și nu are nici spinii trandafirului, nici otrava brândușei de toamnă.
Era destul de clar, la ora aceea, când întunericul se năpustea ca o haită de lupi negri și înfometați pe străzile orașului, că nu-i mai păsa de ce-o să urmeze. Avea să împlinească 38 de ani în câteva ore, iar odată cu aniversarea asta se termina viața lui. Nu la modul în care orice tip de energie se scurge din trup, nu acel ultim abur pe care îl poți păstra pe o oglindă ca pe-o amprentă a vieții, ci doar partea aia din el care însemna proiecție în viitor, încredere și satisfacția unei morți adevărate și liniștite.Moartea asta îi garanta distrugerea celui mai intim vis, năzuința că s-ar putea împlini într-un fel cum văzuse demult în ochii părinților lui, speranța că lumea în care trăiește se va schimba așa cum se mai întâmplase o dată. Trăia o apocalipsă perpetuă, care se manifesta la un anume număr de ani, în ultima perioadă tot mai des.
Mai întâi fusese războiul, acum 60 și ceva de ani, cam cînd se născuse tatăl său. Lumea se schimbase pentru prima dată atunci, pentru prima oară când zăgazurile furiei și foamei se rupseseră și când doi monștri înfometați începuseră să tragă hălci de carne vie unul dintr-altul. O altă deraiere fusese cam pe vremea când se născuse el, când sătui de lupte și obosiți de moarte, oamenii hotărâseră că trebuie să mai și trăiască.
Doar că apucaseră greșit calea mântuirii, mergând către extreme și fanatism religios. O nouă deraiere survenise în urmă cu 20 de ani, când fanatismul găsise cea mai cumplită formă de teroare și purificare sub forma Adorației, impusă prin adulatorii lui Jusa. Un troglodit plin ifose și putere, un hermafrodit destul de abil care în câțiva ani de lupte civile și prin influența puternică a drogurilor reușise să impună ca politică și religie unică Iubirea Asexuală și Asexuată.
Nu se știa exact vârsta pe care-o avea, undeva între 50 și 70 de ani, și care făcuse trafic în toate felurile, cu toate tipurile de mărfuri, de la carne umană la obiecte de cult, de la mirodenii aromatice la droguri de masă. În urmă cu vreo 25 de ani înființase o sectă, Adoratorii lui Jusa, vreo 3 ani în ilegalitate din cauza unor procese legate de anumite practici sexuale denaturate, care implicau sexul infantil, necrofilia și alte câteva chestii extreme. Dintr-o dată însă, mișcarea lor, devenită între timp din ce în ce mai numeroasă, începuse să propovăduiască iubirea, egalitatea sexelor, egalitatea indivizilor în raport cu ceilalți și în raport cu iubirea.
Egalitatea cu X, așa se putea numi noua iubire născocită de Jusa, iubirea în care toți oamenii nu puteau decât să se iubească cu gândul, fără nici un fel de atingere, fără sex, fără nimic. Într-un episod petrecut în urmă cu vreo 20 de ani și pe care și-l amintește cu aceeași oripilare și-acum, Jusa hermafroditul renunțase în mod public la sexurile și sexele sale, iar împreună cu el o făcuseră în mod deliberat încă un milion de adepți de-ai săi.
Nu avea nici 18 atunci, era un bărbătuș frumos, tocmai cunoscuse o fată, i se părea că visele sale sunt din ce în ce mai frumoase într-o lume a din ce în ce mai bolnavă. Iubirea îl mistuia și îl umplea în același timp, iar lumea în care trăia suferea odată cu el, doar că maladia se agrava și avea să capete proporții apocaliptice. Dar nu-și putea nimeni închipui cât de rău.
După câteva săptămâni începuseră mișcări de stradă, revolte civile sau proteste religioase. Toate fracțiunile ar fi vrut să se impună, dar singurul care a reușit în mod miraculos, destul de rapid și foarte eficient a fost Jusa și gașca lui de susținători, . În mai puțin de 4 luni, era stăpân peste Babylon și peste cele 40 de milioane de locuitori ale orașului. Peste un an, numărul asexuaților voluntari crescuse la vreo 3 milioane, mai ales după ce o nouă molimă transmisibilă sexual decimase câteva milioane de cetățeni.
Atunci dragostea sa atinsese apogeul, o iubea pe Anna din tot sufletul, dar ea hotărâse deja că destinul i-a hărăzit un alt drum, împlinirea întru iubirea propovăduită și întreținută de Jusa și adoratorii săi. I s-a dăruit chiar în seara în care devenea major, a fost cea mai frumoasă noapte din viața lui. Ce urmase după fusese un iad, un iad care îl copleșise la început, se îmbolnăvise crunt, din dragoste și ăsta a fost lucrul care l-a salvat de la o viață de eunuc.
Apoi după o vreme se obișnuise cu acest iad, învățase mirosul durerii și trăia cu ea fără să o bage în seamă, așa cum e cu umbra. Dar știa că nu-i doar o impresie, o conștientiza din când în când acolo, dar știa cum s-o elibereze, devenise o rutină simplă cum ai duce în câine în parc. Ea alerga fericită și se întorcea întotdeauna mai multă, dar nu deranja, se gudura de el și îl urma ca un spectru pe care nu știa dacă-l va pierde vreodată.
Acum din durerea sta se născuseră primele lui întrebări despre lume, primele lui adevăruri inițiatice. Dup 20 de ani, se vedea pus în situația ca cineva să îl deposedeze de această durere, de chinul lăutric pe care îl purtase atâta timp în sulă și în coaie, fiindcă de câte ori le vedea sau le atingea își aducea aminte de acea unică orgasmică noapte pe care i-o dăruise Anna înainte să renunțe de bună voie la sexul ei.
După atâția ani de cruntă boală venea cineva care vroia să-i taie organul, să-i taie stâlpul în jurul căruia își construise viața. Nici nu știa dacă trebuie sau nu să-i mai pese, Lumea lui Jusa era mult prea bolnavă încât să-și mai dorească să trăiască în ea fără minunea care îl motivase să mai trăiască. “Și totuși alții reușesc să-și vadă de viață chiar și așa”, gândi el și ziua de mâine nu i se mai păru atât de grea, atât de importantă, atât de fără coaie.