Caracal, fosta capitală a județului Romanați – judet inclus in județul Olt, după cel de-al doilea război mondial –, este cunoscută in mod nedrept printr-o “cimilitură” pe care prețuirea pentru trecutul acestui oraș (in veacul al XVI-lea, acesta a găzduit și o curte domnească) mă impiedică să o incredințez paginii electronice. Cine vizitează Caracalul va fi mirat de clădirile publice somptuoase – printre care Teatrul Național, căzut pradă unui incendiu după Decembrie ‘89 sau sediul Tribunalului –, precum și de numeroasele case boierești și burgheze cu parfum evocator, dar adeseori lăsate in paragină.
 
Din vechiul Caracal provenea o familie Marineanu, al cărei nume coincide cu cel al mamei autorului acestor rânduri, fără să fi existat insa vreo legătură de rudenie. Prenume oltenesc tipic – dar frecvent intâlnit și la stânga Oltului –, “Marin” nu a primit numai sufixul “-escu”, ci mult mai rar și doar in Oltenia, a generat și patronimul “Marineanu”. Marinenii de la Caracal au dat urbei lor doi primari – pe Ion (Ioan sau Ioniță) Marineanu și pe fiul său Virgiliu (zis Biți) –, cel din urmă ocupând și funcția de prefect de Romanați.
Potrivit „Monografiei județului Romanați” (1928), Ion Marineanu, primar din anul 1910, a construit la Caracal uzina electrică. Din “Monitorul” – precursorul “Monitorului Oficial” – nr.178, din 8/20 august 1868, p. 1.039, aflu că Ioan Marineanu a fost numit, la 2 august 1868, portărel la tribunalul Romanați, in locul destituitului G. Corban. Născut in 1839, I. Marineanu avea să practice și avocatura. In Caracal stăpânea o casă pe strada Libertății nr. 16, care fusese construită in 1884-1885. Din căsătoria cu Maria Demetrian (1860-1905), membră a unei cunoscute familii de proprietari funciari și politicieni din Romanați, s-au născut două fiice – Amelia (1883-1964) și Sabina (1888-1971) – și un fiu, Virgiliu (1886-1925). Acesta din urmă a fost și el, pe urmele tatălui, primar al orașului natal, din anul 1922 (“Monografia județului Romanați”, p. 225). A alcătuit un comitet pentru construirea unui monument al eroilor căzuți in primul război mondial, strângând o mare sumă de bani in acest scop.
Potrivit unor date comunicate de rude ale acestei familii, Ion Marineanu era fiul lui Matei Marin Marineanu, negustor important in Caracal, și avea un frate pe nume Panait. Amelia Marineanu a fost căsătorită de trei ori: prima oară cu căpitanul Alexandru Izescu, a doua oară cu Christian Leontopol – din familia de proprietari funciari cu același nume, tot din Romanați – și a treia oară cu D. (zis Mimo) Demetrian. Sora ei Sabina a devenit soția generalului scriitor Nicolae M. Condiescu, aghiotant regal și președinte al Societății Scriitorilor Români in deceniul al patrulea al secolului XX, având urmași care trăiesc și astăzi in Occident. Virgiliu Marineanu a avut din căsătoria cu Angela Dobrotescu două fiice: Carmen și Crisantema. Carmen, medic stomatolog, a fost soția lui Petre Tonitza, medic și el, fiul marelui pictor Nicolae Tonitza. Din căsătoria lor s-a născut o fiică, Mihaela, critic de teatru, căsătorită cu actorul Ștefan Iordache.