Numele familiei Bossy a revenit
in actualitate după Decembrie ’89 grație publicării “Amintirilor”
și “Jurnalului” diplomatului și istoricului Raul Bossy, ai cărui
urmași trăiesc de câteva decenii in Occident.
Patronimicul a fost desigur
francizat in secolul XIX, pentru a nu fi pronunțat prea diferit
față de forma originală moldovenească. In vorbire franceză, “s”-ul
intervocalic s-ar fi pronunțat “z”, iar diftongul de la sfârșit –
“ie” – era văzut poate ca având o alură cam provincială. “Bosie” nu
este un nume chiar rar in Moldova și problema e: au existat mai
multe familii omonime, fără legătură intre ele? Cu certitudine,
da.
In “Arhondologia” sa, paharnicul
Constandin Sion deosebea trei neamuri diferite purtând același
nume: unul dintre ele, originar din ținutul Dorohoi, avea ca
personaj mai reprezentativ pe armașul Neculai Bosie, proprietar al
moșiei “Sărețelul” din ținutul Sucevei, bașcapuchehaie la Țarigrad
in 1822. Toponimul apare de asemenea sub forma “Sirețelul”. O altă
familie Bosie – având inițial numele “Floare” – exista la jumătatea
veacului XIX la Tecuci, fiind ilustrată de comisul Toader Bosie. O
a treia familie era in ținutul Fălciului, din ea făcând parte
slugerul Ioan Bosie, “arnăut la logofătul Todiraș
Balș”.
Consultând vol. I, partea a II-a
a “Indrumătorului in Arhivele Centrale” din București (1974), se
poate vedea că la Arhivele Naționale există un bogat fond de
documente Bosie, legat de familia din care descindea diplomatul
Raul Bossy.
In “Ziarul de Duminică” din 12
octombrie și 19 octombrie 2007 a apărut un articol intitulat “Nadia
Russo – Bossie intre artă și zbor”, de Daniel Focșa. De obârșie
nobilă rusească, aviatoarea a fost căsătorită a doua oară cu Guy
Bossie (cu numele scris cu dublu “s”).
O familie Bosie pe ai cărei
urmași i-am intâlnit in București descindea din Haralamb Bosie de
la Huși, proprietarul unei case in acel oraș, pe strada Cuza Vodă,
și al unei moșii la Valea lui Bosie. A fost căsătorit cu Elena
născută Buzne, al cărei nume evocă și el o genealogie rămuroasă și
culturală. Satul Valea lui Bosie se găsește la vest de Huși,
păstrând toponimic amintirea acestei familii.
In “Vidomostie de boierii
Moldovei aflați in țară la 1829”, publicată de Alexandru V.
Perietzianu-Buzău in “Arhiva Genealogică”, serie nouă, nr.1-2/1994,
la ținutul Sucevei figurează “Stavrachi Bosii, locuiește in
Sărițăi”, spătar (p. 274) și “Costachi Bosie, comis” (p. 275). In
ținutul Tecuci existau “Toader Bosii sBosiet, medelnicer, de 50
ani, născut in satul Poienii, fiul căpitanului Ștefan Bosii,
locuiește in târgul Tecuciului; moșinaș de 2.200 stj. moșie, insă
600 stj. in hotarul Măldăreștii și Neguleștii, 1.000 stj. in
hotarul Pueștii, Urlaga și Țigănești, 600 stj. in Cârligii Comanu,
Mohorâții, Motoșeni și Oprișăștii, casă in Măldărești și in Tecuci,
50 pog. vii, adică 16 la Nicorești și 34 la Măldărești” (p. 294).
La ținutul Tutovei era consemnat “banul Șărban Bosâi” (p.296), iar
la cel al Fălciului, “Ioan Bosâie, sulger, născut in satul
Avereștii, de 34 ani, feciorul lui Iordache Bosâie; locuiește in
satul Averești; are părți de moșie” (p. 303).
In ceea ce privește ctitoriile
boierilor Bosie, istoricul Nicolae Stoicescu inregistra in al său
“Repertoriu bibliografic al localităților și monumentelor din
Moldova”, biserica Lespezi – Suceava, biserica Butuceni (de un
pârcălab Bosie), biserica din Sirețelu (de Sandu Bosie), o
contribuție la mănăstirea Sf. Spiridon de la Iași (in imagine), la
schitul lui Tărâță – Iași și biserica Zlodica (ultimele trei
lăcașuri, legate de căminarul Ștefan Bosie).
Din toate aceste personaje nu se
configurează o genealogie, dar devine evidentă mulțimea
purtătorilor acestui nume vechi. După cum o spunea deseori
regretatul istoric și genealogist Dan Pleșia, in deslușirea
filiațiilor, firul Ariadnei il reprezintă studierea transmiterii
proprietăților funciare. O cercetare de atare amploare ar ieși insă
din cadrul unui articol din această rubrică.
MIHAI SORIN RADULESCU – n. 1966, București. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universității București. Specialist in istorie socială românească și genealogii. Volume publicate: “Elita liberală românească, 1860-1900”, Ed. All, 1998, “Genealogii”, Ed. Albatros, 1999, “Genealogia românească”, Editura Istros, 2000, “Memorie si stramosi” (2002) si “Cu gandul la lumea de altadata” (2005).