General Motors si-a ales un nou presedinte, cu sase luni inainte

General Motors Corp. a anuntat ca presedintele sau executiv, Rick Wagoner, va deveni presedinte al companiei in momentul in care Jack Smith se va pensiona, pe 1 mai 2003. Plasarea celei mai mari companii din sectorul automobilelor in mainile unui veteran este o incercare a General Motors de a-si consolida actuala revenire pe piata locala.
Desemnat sa conduca compania dupa o lovitura a consiliului de conducere din 1992, Smith a reusit sa restructureze compania complet, transformand-o dintr-o uriasa companie necompetitiva, care inregistra pierderi, intr-un producator cu costuri reduse, plasata intre primii trei constructori de automobile din Statele Unite. Pe masura ce a redus costurile, a renunsat la anumite operatiuni si a redus numarul locurilor de munca, Smith a reusit de asemenea sa determine diviziile disparate ale companiei sa colaboreze mai intens, in incercarea de a consolida pozitia companiei. Smith l-a adus pe Wagoner, acum in varsta de 49 de ani, sa lucreze cu el in acea perioada, predandu-i pozitia de director executiv in iunie 2000.
Desi nu a reusit sa-si onoreze promisiunile privind redresarea companiei in mare parte a anilor ’90, roadele schimbarilor aplicate de Smith au inceput sa apara in ultimii ani. Ca urmare a productiei de noi modele nu foarte sofisticate si a unei strategii agresive de discount, GM a reusit in cele din urma sa puna capat scaderii de un deceniu a cotei sale de piata in Statele Unite, iar compania a raportat profituri in ultimii ani in timp ce companiile rivale au inregistrat pierderi. In ultimii doi ani, Wagoner, care a lucrat intreaga sa cariera pentru GM, a adus in cadrul companiei doi veternai ai industriei, foarte respectati, pentru a consolida departamentul financiar al companiei si pentru fixarea liniei sale de automobile si camioane. Insa, in ciuda imbunatatirii performantelor, GM continua sa se confrunte cu probleme din mai multe privinte. In ciuda chetuielilor mari de discount, cresterea cotei de piata a GM pe piata locala a fost limitata la numai cateva zecimi dintr-un punct, in timp ce companiile rivale continua sa-si consolideze pozitiile.
GM nu poate face alte reduceri de costuri destul de rapid pentru a compensa cresterea cheltuielilor pentru pensii si servicii medicale ale sutele de mii de pensionari care au stat la baza succesului sau din trecut. Scaderea pietei de actiuni a afectat valoarea fondului de pensii al GM, cel mai mare fond privat de pensii din Statele Unite, ceea ce inseamna ca GM va trebui sa aduca contributii in valoare de 20 miliarde de dolari in urmatorii cativa ani.
Operatiunile desfasurate de GM in Europa si America Latina, ce reprezentau surse de profituri uriase pe vremea cand acestea erau conduse de Smith si Wagoner, catre sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90, se straduiesc sa stavileasca valurile de pierderi. Incheierea unei serii de aliante cu producatori de automobile din intreaga lume au secat resursele financiare ale GM, generand insa numai dividende modeste. Cea mai recenta alianta, incheiata cu divizia de automobile a companiei italiene Fiat SpA, ameninta sa devina o povara si mai mare in cazul in care compania italiana isi va exercita dreptul de a obliga GM sa cumpere si restul de actiuni ale neprofitabilei divizii in 2004.
O purtatoare de cuvant a GM a declarat ca firma este sigura ca actuala structura a consiliului sau de conducere asigura un control adecvat asupra managementului.