Cand le-a spus romanilor ca vor avea nevoie de 20 de ani pentru a deprinde democratia, Silviu Brucan a devenit tinta unui oprobriu public pe atat de virulent pe cat era de nemeritat. Prognoza domniei sale s-a dovedit a fi cel putin corecta, daca nu chiar optimista. Acum, la aniversarea a doua decenii de la caderea comunismului, este insa mult mai oportun sa lansam dezbaterea despre urmatorii douazeci de ani.

Cum vrem sa arate Romania anului 2029? Ce fel de societate le dorim copiilor care se nasc astazi? Cum va arata economia care va fi motorul acelei societati? Nu este deloc prematur sa ne punem astfel de intrebari acum. Dimpotriva, contextul este ideal pentru a gasi un raspuns la aceste intrebari.

Este de la sine inteles ca orice discutie a urmatorilor douazeci de ani trebuie sa porneasca de la o evaluare sobra a ultimilor douazeci. Stim ca nu suntem acolo unde am vrea sa fim, acolo unde Romania merita sa fie. De la disparitatea intre diverse paturi sociale la prea putinii kilometri de autostrada, semnele subdezvoltarii Romaniei ne intampina la tot pasul.

De asemenea, mai stim si cum am ajuns unde suntem: scandaluri politice, falimente bancare, coruptie, inflatie, privatizari dubios executate, ca sa nu mai vorbim de mult prea des citata “grea mostenire” a fostului regim.

Acest pomelnic de pacate ale tranzitiei este insa incomplet si superficial. De aceea, atunci cand ne gandim la urmatoarele doua decenii nu este insa suficient sa spunem ca vrem opusul ultimelor doua. Vremea profetiilor despre trecut s-a incheiat.

Problemele profunde pe care nu le-am atacat in ultimii 20 de ani si care impun atentie tin de lipsa de continuitate in proiecte de dezvoltare (putinele care au existat), politizarea administratiei pana la nivelul la care aceasta e cvasi-paralizata, subordonarea economicului la politic cu rezultate care includ acele privatizari subevaluate si pripit executate.

Trebuie astfel sa realizam ca sfarsitul crizei nu ne poate prinde cu modelul de crestere economica pe care il aveam inainte sa inceapa criza. Da, ne dorim relansarea creditarii, dar nu ne dorim revenirea la creditul cu buletinul. Da, ne dorim ca romanii sa aiba suficienta incredere in viitor incat sa reia consumul, dar nu vrem ca acesta sa fie principalul motor al cresterii PIB-ului.

Solutia pentru iesirea Romaniei din criza nu vine din miracole, ci din dezvoltare durabila. Dezvoltarea durabila nu vine din pomeni, ci din oportunitati. Oportunitatile trebuie fie identificate, fie create, la scara larga, in toate sectoarele de activitate ale societatii.

Acest lucru se intampla mult mai eficient atunci cand cele mai bune minti ale Romaniei, indiferent de unde activeaza, se reunesc intr-un for unde pot discuta de o maniera non-partizana si onesta problemele si provocarile cu care ne confruntam. Intr-un peisaj politic in care urgentul o ia inaintea importantului, iar cacofonia cotidianului obtureaza probleme autentice, este nevoie mai mult ca oricand de un mecanism prin care cele mai importante si incomode chestiuni sa poata fi transate de cele mai bune si implicate minti ale Romaniei, un for in care ideile si calitatea lor sa primeze.

Un inceput al acestei dezbateri este reuniunea anuala a consiliilor directoare ale prestigiosului Institut Aspen care are loc la Bucuresti in aceasta saptamana. Aceste consilii reunesc reteaua globala Aspen, de la institutul-mama din SUA la cele din India, Germania si Italia si intre care filiala din Romania este cea mai noua. Tema acestei reuniuni este tocmai reflectia asupra celor doua decenii de la caderea comunismului si asupra viitorilor douazeci de ani pentru Europa de Est, dar si pentru restul lumii.

Pentru Romania, rezultatul unei astfel de dezbateri trebuie sa umple un gol al ultimilor 20 de ani un nou Proiect de Societate. Acest obiectiv va fi totodata corectarea unei erori de care si eu sunt vinovat, aceea de a fi confundat integrarea Romaniei in NATO si UE cu un obiectiv strategic ce va aduce de la sine un lung ciclu de pace, stabilitate si prosperitate.

Iata insa ca actuala criza ne-a aratat, cu brutalitate, ca desi integrarea euroatlantica a fost indispensabila si obligatorie, ea nu tine loc de competitivitate economica, de infrastructuri performante sau de oameni bine educati.

Discutia despre urmatorii douazeci de ani trebuie sa fie una despre un proiect national in care sa credem si in care sa investim cu totii, dincolo de ideologie si de cicluri electorale.

Mircea Geoana este presedintele Institutului Aspen Romania si al Partidului Social Democrat, precum si candidatul la presedintia Romaniei din partea acestuia din urma

Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.