Insistența Germaniei cu privire la adoptarea măsurilor dure de austeritate de către Irlanda, Grecia și ceilalți membri din zona euro indisciplinați fiscal i-a făcut pe mulți să creadă că Berlinul și-a întors spatele față de moneda euro, scrie The Wall Street Journal.
Dar înțelegerea europeană, venită la inițiativa Germaniei, de a crea un mecanism de bailout prin care pe viitor și investitorii să piardă o parte din bani în momentul în care o țară este salvată arată exact contrariul. Cu alte cuvinte, cancelarul german Angela Merkel crede că moneda euro este esențială pentru prosperitatea țării pe care o conduce. În urma acordului, Germania s-a angajat în susținerea viitoarelor finanțări ale țărilor din zona euro care vor întâmpina probleme, chiar dacă fondul de salvare de 750 mld. euro lansat în primăvara acestui an expiră în 2013.
În plus, Berlinul a renunțat la ideea ca investitorii să împartă în mod automat posibilele pierderi, acest lucru urmând să se întâmple numai în condițiile în care țara respectivă este declarată insolventă prin votul unanim al tuturor membrilor din zona euro.
Această concesiune politică face ca posibilitatea ca investitorii să sufere pierderi să fie destul de redusă. De exemplu, în prezent, liderii europeni susțin că până și Grecia este solvabilă în ciuda perspectivelor slabe de revenire economică și a datoriilor mari pe care le deține (peste 125% din PIB).
“Germanii au acceptat faptul că vor mai exista planuri de salvare după ce au renunțat la ideea ca deținătorii de obligațiuni să înregistreze pierderi în mod automat”, spune Simon Tilford, economist-șef al Centrului de Reformă Europeană din Londra. Scopul de a ajunge la un acord cu Franța și alte țări din zona euro reflectă credința încă puternică a clasei politice germane că salvarea monedei comune este un interes național vital. Moneda euro a permis industriilor dependente de export ale Germaniei să-și vândă marfa în piețele europene la prețuri stabile, ținându-le departe de variațiile cursurilor de schimb care le afectau în timpul mărcii germane.
Cei mai mulți oameni de afaceri germani sunt de acord că dacă fosta monedă a țării ar reînvia, procesul ar fi greu de suportat, punând în același timp în pericol “boom-ul” comercial al Germaniei cu China și alte economii emergente și ar șterge un deceniu de eforturi prin care companiile germane au devenit printre cele mai competitive din lume. În plus, o destrămare a uniunii monetare ar face ca sistemul bancar din Germania să dețină sute de miliarde de euro în active în țările care au renunțat la moneda unică. De exemplu, în prezent Germania a preferat o expunere directă de 12 mld. euro față de guvernul irlandez prin intermediul împrumutului pe care Dublinul l-a primit de la UE și FMI. Prin această măsură executivul de la Berlin protejează expunerea de 118 mld. euro pe care băncile germane o au față de Irlanda, potrivit datelor Bundesbank.
“Ideea că nu vom reuși să apărăm moneda unică a Europei va avea consecințe de neimaginat pentru Germania atât pe plan economic și social, cât și din punct de vedere bugetar”, a declarat ministrul de finanțe Wolfgang Schauble. Atunci când Merkel și Schauble au încercat să îi convingă pe parlamentari să aprobe planul de 750 mld. euro, au mers pe ideea că aceasta este o măsură temporară, care urma să dureze doar trei ani. De atunci, Berlinul a cerut celorlalte state europene să impună un regim bugetar mult mai strict, pentru a fi sigur că nu se va repeta criza datoriilor ce a lovit Grecia.
Pe 18 octombrie Merkel a uluit Europa și a stârnit proteste printre politicienii europeni după acordul “favor pentru favor” făcut cu președintele francez Nicolas Sarkozy. Germania a slăbit presiunea pentru sancțiuni automate, în timp ce Franța a promis să susțină cererea Germaniei de a schimba tratatele UE pentru ca și investitorii, nu numai contribuabilii, să sufere pierderi în cazul în care o țară europeană va avea probleme.
În plus, insistența Germaniei de a include deținătorii de obligațiuni a speriat piețele financiare, împingând în sus primele de risc pentru obligațiunile Greciei, Irlandei și Portugaliei și a ajuta împingerea Irlandei în criză.
Pe fondul creșterii presiunii piețelor fiananciare asupra monedei euro și a celor mai slabi membri, Merkel a decis să facă presiuni pentru un acord final privind ideea sa de a restructura datoriile. Drept urmare, Sarkozy și alți lideri ai UE au fost de acord, dar cu un anumit preț. Merkel a trebuit să accepte că investitorii vor pierde doar în cazul în care țara respectivă este considerată insolvabilă.
Cum va funcționa mecanismul
n Din 2013, țările europene care au datorii mari pot solicita asistență din partea celor 16 guverne europene, cât și FMI-ului.
n Reprezentanții BCE, CE și FMI decid dacă țara este în insolvență, evaluările lor fiind confirmate de către miniștrii de finanțe ale tuturor membrilor europeni.
n Dacă țara cu probleme are probleme de lichidități mai degrabă decât de solvabilitate, primește ajutor, iar investitorii nu pierd nimic.
n Dacă țara este catalogată drept insolventă, deținătorii de obligațiuni suverane vor fi nevoiți să accepte o parte din pierderi.