Superbă vârstă adolescența și plină de riscuri… Adolescenții vor să se distreze, vor să iasă de sub umbrela protectoare a familiei, vor să meargă la petreceri cu alții ca ei. Vor să experimenteze tot ce-i periculos: sex, droguri, băutură, curse. Încearcă să-și depășească vârsta, ca și cum timpul s-ar precipita și o grabă nefirească îi împinge spre acte nesăbuite, riscante. Dar mai ales adolescenții au nevoie de iubire și de prietenie… Atunci trăiesc prima iubire și se nasc prietenii pe viață sau care distrug vieți.
Poate de la constatări similare a pornit Rebecca James când a început să scrie “Adevărul despre fete” (în original “Beatiful Malice”), care a bulversat piața editorială în anul 2010, drepturile de traducere au fost achiziționate pentru 38 de țări, înainte chiar de a apărea ediția originală în limba engleză. Traducerea în limba română a apărut tot în 2010, încă un semn bun, de intrare în cursul firesc al lucrurilor.Presa a făcut vâlvă în jurul romanului, chiar în titluri cu tentă senzațională, de tipul “O fostă chelneriță a dat peste cap piața internațională de carte”, din cel puțin trei cauze: este debutul unei necunoscute, care trăiește în Australia și are în urmă o experiență de viață destul de bogată – a avut mai multe slujbe: chelneriță și dispecer în Londra, s-a ocupat de design interior, a predat engleză în Indonezia și Japonia. Trăiește în Australia, are o viață de familie, un soț, patru copii și doi câini.
“Adevărul despre fete” cuprinde povestea unei prietenii: Alice este fata cea mai populară din colegiu, fermecătoare și extrovertită, pe când Katherine este cea mai rezervată și profund introvertită. Prietenia topește platoșa la care Katherine a recurs ca să se apere de trecut, de amintiri, de sine însăși, căci poartă o povară greu de suportat: sora ei mai mică, cu talent muzical excepțional și cu o fire plăcută, a fost violată și apoi ucisă sub ochii ei de o bandă compusă din adolescenți.
Katherine se simte vinovată, pentru că totul a pornit de la dorința ei de a merge neapărat la o petrecere cu colegii, unde a luat-o și pe sora mai mică, iar acolo, acaparată de colegul de care era îndrăgostită, nu s-a mai ocupat de surioară. Și când a găsit-o într-un grup de băieți, a făcut alte greșeli, inclusiv cea de a accepta să fie duse acasă de aceștia cu mașina.
Faptele se derulează apoi ca reacție în lanț, determinate de o combinație incendiară, cele două surori aparțin unei familii bogate, au privilegiul unei educații superioare, tinerii sunt săraci, iar frustrările răbufnesc, ajutate de băutură și de droguri, de starea de exuberanță a unei petreceri. Agitația ei crește și mai mult când, ca sora cea mare, se gândește la părinții care nu au habar de ceea ce li se întâmplă lor.
Romanul cucerește pentru că surprinde mai multe drame: sentimentele amestecate ce apar între două surori, când una dintre ele are un talent excepțional, acaparând grija părinților, iar cealaltă se simte neglijată; responsabilitatea ce o resimte întotdeauna sora sau fratele mai mare față de cel mic, ca și nemulțumirea că trebuie să-l accepte în preajmă la întâlniri cu colegii. Cei mai mulți care au avut un frate ori soră mai mică o știu prea bine.
Drama cea mare o provoacă însăși prietenia. Katherine crede că Alice a readus-o în starea normală, se poate bucura iar de lucrurile pierdute, căci izolarea ei a pornit de la o dorință de autopedepsire. Dar descoperă curând că Alice nu este ce pare, că prietenia pe care i-a oferit-o nu este deloc dezinteresată și sinceră, că are un frate implicat în drama trăită în trecut. Și înțelege treptat că pentru greșelile făcute atunci, ea însăși mai are de plătit.
“Adevărul despre fete” este un thriller psihologic, dar mult mai mult: un roman educativ care ține loc de sute și mii de avertismente ori lecții de viață pe care părinți și profesori le tot dau adolescenților. Lectura le dovedește că vârsta minunată îi face vulnerabili, că prietenia însăși este o probă greu de trecut.
Rebecca James, Adevărul despre fete, traducere din limba engleză de Laura Sandu , Editura Pandora M, 2010; PS realizat de Dan-Silviu Boerescu; 2010; 336 pagini
ELISABETA LĂSCONI, eseist și critic literar. Absolventă a filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda lucioasă, oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul bănățean”, Ed. Univers, 2000). Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.