Între 9 mai și 22 noiembrie se va desfășura la Veneția cea de-a 56-a ediție a Expoziției Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia. România va fi prezentă cu „Darwin’s Room” și „Inventând adevărul. Despre ficțiune și realitate/ Inventing the truth.On Fiction and Reality”.
Bienala de la Veneția este un eveniment de primă importanță în viața artistică internațională, încorporând expoziții și dezbateri din artă plastică, film, muzică, teatru și arhitectură. La început înglobată în Expoziția Internațională de Artă, Expoziția Internațională de Arhitectură a început să se emancipeze în anul 1980. De atunci, ea a crescut ca importanță, complexitate și amploare și a căpătat sensul unui moment unic de reflecție asupra profesiunii, devenind un important eveniment mediatic, cu mare audiență.
În „Darwin’s Room”, Adrian Ghenie propune o analiză a actualității prin recursul la istorie neoficială, una în care Darwin i-a întâlnit pe Freud și pe Marx. „Camera lui Darwin” nu conține dovezi științifice sau secrete despre evoluția speciilor, ci o privire asupra subconștientului și presiunii pe care supraeul o exercită asupra responsabilizării societății. „Camera lui Darwin” nu se mistifică și nu idealizează, ci deschide mai degrabă o cale spre recitarea și remodelarea valorilor sociale după care societatea trăiește în prezent, prin întoarcerea la un moment zero (unul dintre momentele zero ale umanității), relevant din perspectiva unei construcții a viitorului prin imagine.
Arhitectura expoziției, concepută de Attila Kim, este strâns legată de preocuparea lui Adrian Ghenie pentru trecutul recent. Compartimentarea spațiului expozițional, printr-o intervenție temporară a arhitectului Attila Kim, reinterpretează configurația originală a pavilionului (propusă în 1938, sub tutela lui Nicolae Iorga), în spiritul demersului celor doi artiști, de analiză-deconstrucție-reconfigurare.
„Scena de artă din România a crescut mult în ultimii 10 ani, pavilionele de dinainte – dacă ar fi să mă gândesc la cel din 2011, a fost excelent făcut –, e vorba de o evoluție extrem de bună a acestei participări românești, în general. Probabil este foarte important să înțelegem că reprezentarea la Veneția aduce un capital fantastic scenei în ansamblu. Dincolo de aceste truisme, expoziția lui Adrian Ghenie va fi una așteptată, pentru că Adrian Ghenie este un artist la mijlocul carierei lui, un artist matur, un artist cunoscut scenei internaționale”, a spus Mihai Pop, curatorul expoziției lui Adrian Ghenie.
Proiectul „Darwin’s Room” pornește de la interesul lui Adrian Ghenie pentru istoria recentă. „Adrian Ghenie este foarte interesat de ceea ce s-a întâmplat în istoria secolului XX, iar pictura lui are capacitatea să poarte aceste conținuturi destul de dificile. Este vorba de o istorie care nu este neapărat în cărțile de istorie, este o istorie căreia i se analizează resorturile intime și poate de multe ori abordată dintr-o perspectivă psihanalică”, a spus Pop.
Curatorul proiectului României la Bienala de Artă de la Veneția a vorbit și despre colaborarea cu documentaristul Adam Curtis. „Adrian Ghenie îl invită pe Adam Curtis în pavilion, în ideea de a se uita împreună la istorie. Inclusiv istoria și felul în care imaginea istoriei se developează ca într-un laborator, lucrul acesta necesită un dialog, de aici prezența lui Adam Curtis în pavilion. (…) Ei se întâlnesc pe imaginea mediatică a secolului XX, nu e imaginea brută, imaginea netrucată pentru a analiza istoria pe care o trăim”, a completat curatorul “Darwin’s Room”.
Proiectul „Darwin’s Room” este inițiat de Fabrica de Pensule din Cluj, în parteneriat executiv cu Asociația Film ETC din București și în colaborare cu PACE Gallery din New York, Galerie Thaddaeus Ropac din Paris, Galerie Judin din Berlin, Tim Van Laere Gallery din Anvers, Fundația Plan B din Cluj, Nicodim Gallery din Los Angeles/ București, Universitatea Națională de Arte București, Universitatea de Artă și Design Cluj, Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, Editura Hatje Cantz din Germania, Asociația Galeriilor de Artă Contemporană din România și Asociația Amicii Muzeului Național de Artă Contemporană. Coordonatorul general al proiectului și curator al evenimentelor publice este Corina Șuteu.
Într-un recent interviu acordat revistei „Dilema veche”, Adrian Ghenie explica cum a ajuns să reprezinte România la Veneția: „Inițial, când mi-a propus Mihai Pop, am refuzat. După care mi-am dat seama că, dincolo de ideea de reprezentare a României, aveam nevoie de un extra-motiv, unul pur artistic. Bienala de la Veneția a fost destul de străină picturii, cel puțin în ultimii 20 de ani. Chiar dacă au fost din când în când și expoziții de pictură, ăsta nu era un mediu preferat. Se zice că dacă vrei să faci pavilionul unei țări, nu poți să te duci cu o expoziție de pictură, trebuie să faci ceva complex, pictura e mult prea tradițională. Și-atunci mi-am zis «OK, ăsta e un moment potrivit sfi fac o expoziție de pictură, să mă plasez în tot acel context ostil și să văd cum stau.» Într-un fel, tot circuitul în care am mers până acum are ceva de vitro, un soi de cocon pe care ți-1 confecționezi. Devine confortabil. Bienala nu va fi confortabilă.
De ce „Camera lui Darwin”?
Pentru mine, Darwin nu e un subiect rezolvat, există lumea înainte și după Darwin, paradigma pe care o schimbă el e mult prea mare ca să poată fi digerată integral. Am senzația că aproape tot ce s-a întimplat în secolul XX își are originea în el, de la Marx la eugenie și rasismul de tip nou. De fapt, e foarte actual. Teroriștii, de pildă, luptă împotriva unei lumi care îl îmbrățișează pe Darwin. Pozitivismul occidental, în care totul are rațiune, totul are cauză și efect, nu se prea potrivește cu viziunea irațională a lumii vechi, în care ei încă mai cred. Darwin e personajul care îți demonstrează pentru prima dată științific ceva ce duce discuția despre Dumnezeu într-o cu totul altă zonă. Și nu e digerată, cred, nici acum. Asta să zicem că ar fi o explicație tematică. Esențialmente, e o expoziție de pictură, dar există și niște ingrediente care o s-o transforme în ceva mai mult de-atât. Nu vreau să fac doar un solo show de pictură.”
*
* *
În spațiul expozițional din Noua Galerie a Institutul Român pentru Cultură și Cercetare Umanistică (IRCCU) din Veneția, România va fi reprezentată de proiectul „Inventând adevărul. Despre ficțiune și realitate/ Inventing the truth.On Fiction and Reality”.
„Acest spațiu din Noua Galerie a ICR cred că poate fi perceput din această perspectivă a continuității, în sensul în care ultimele ediții cred că au redat o nouă identitate acestui spațiu, o identitate legată mai degrabă de noile generații de artiști, de expozițiile un pic mai experimentale care devin un punct complementar al pavilionului, unde sunt, de obicei, expuși artiști cunoscuți internațional”, a spus curatoarea Diana Marinca.
De asemenea, curatoarea proiectului „Inventând adevărul. Despre ficțiune și realitate/ Inventing the truth.On Fiction and Reality”, realizat de Michele Bressan, Carmen Dobre-Hametner, Alex Mirutziu, Lea Rasovsky, Ștefan Sava și Larisa Sitar, a declarat că există un corp comun de idei de la care a pornit expoziția: „fiecare artist în parte marchează și îmbogățește acest concept” despre ficțiune și adevăr.
„Pornind de la această estompare a graniței dintre ficțiune și realitate am identificat două trasee conceptuale: există un interes foarte puternic pentru istorie și (…) felul în care pictura se inserează în viața de zi cu zi”, a completat aceasta.
Estomparea graniței dintre ficțiune și realitate definește contextul cultural actual, în care proiecțiile asupra lumii se bazează pe exteriorizarea imaginației, construcția posibilităților și resemantizarea imaginii despre istorie. Această extindere aproape organică a ficțiunii permite articularea unor ipoteze creative despre trecut și prezent, activând un nou raport între ce există și ce ar fi putut exista în realitate.
Câmpul de intersecție dintre cele două perspective, adevărul și ficțiunea, a devenit în prezent mai interesant decât teritoriile pe care le demarcă, făcând loc ficțiunii să se manifeste dincolo de canalele ei „legitime” de acțiune – literatura sau arta –, și realității să-și câștige un nou orizont de semnificație. Expoziția „Inventând adevărul” se plasează în mijlocul acestui câmp de intersecție și se construiește prin două trasee de cercetare simultane – unul care interpretează ficțiunea ca parte „reprimată” a discursului istoriei (definită astfel de Michel de Certeau), și altul îndreptat spre viața de zi cu zi, în care elemente cotidiene sunt recontextualizate poetic și recompuse temporal cu ajutorul ficțiunii.
Intervențiile artiștilor, prin obiect, fotografie, video sau performance, aduc în prim plan atât procesul interpretării, cât și pe cel al producerii unor povești. Construcția vizuală a fiecărui proiect își asumă convențiile ficțiunii, lăsând la vedere urmele autorului și „cusăturile” subtile între autenticitate și invenție. Imposibilitatea de a indentifica unde începe povestea și unde se termină realitatea pune spectatorul în ipostaza de a oscila între cât de convingătoare sau cât de stridentă e înscenarea.