La urma urmei, de ce să mai trăiești?
Și mai la urma urmei – cum spunea draga mea profesoară de Română – de ce să mai trăiești în România?
Nu, pe bune!
Am un prieten, coleg și prieten Fb, care orice-aș scrie ori spune, îmi răspunde cu un ton cavernos, încheind invariabil cu cuvintele „Oricum, totul e degeaba…”
Recent, însă, s-a întâmplat ceva neașteptat în relația noastră. În prima zi a anului care – cu mare bunăvoință! – putea fi considerată bună de o drumeție fără pretenții, am plecat cu ai mei la Mânăstirea Sitaru (Schitul Balamuci) și ne-am încăpățânat să întindem masa, la propriu (avem una pliantă) și la figurat, pe ogorul din apropiere, în ciuda frigulețului pătrunzător, a cerului acoperit și a rafalelor de vânt. Era februarie!
Am făcut și fotografii, evident. Ce, ăia care ajung pe Everest, sfidând toate greutățile, nu se trag în poză? Și le-am pus pe Facebook, întru stupoarea sinceră a celor care în ziua aceea evitaseră să scoată afară un vârf de picior.
Reacția prietenului meu a fost pe cât de neașteptată, pe atât de vie: „Nu știu de unde găsești atâta energie! M-ai binedispus!”
Nici nu e nevoie de mai mult.
Te-ai trezit azi-dimineață? Viu? Super! Iată un motiv minunat să vrei să mai trăiești un pic!
Ești sănătos? Nu-nu-nu, colesterolul nu se pune, nici trigliceridele, nici hipertensiunea, nici junghiurile, durerile ocazionale de cap, stomac, măsele, hai să fim serioși, dacă ai numai din astea ești sănătos tun și ar fi frumos să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru asta. Sau lui Darwin, mă rog, după caz.
Ai bani de mâncare, întreținere, haine second-hand, transport, cablu TV, telefon, Internet? E bine! N-ai bani de concediu, smartphone, restaurant? Nașpa. Dar pe total stai binișor. Ai și-un loc de muncă!? Ești bazat! Ai mașină și bani de benzină!? Ești mega!
Ai o familie pe care o iubești – hai, măcar pe câțiva dintre ei! – trei-patru prieteni mișto, ai un parc în care îți place să te plimbi, un magazin prin care te amuză să bântui chiar dacă nu cumperi mare lucru, câteva locuri prin țară unde te bucuri să dai o fugă, fie și o zi sau cu cortul, dacă nu ai bani de cazare? Păi, atunci cum să pleci definitiv din România?
Cum să pleci definitiv din lume? Din lumea asta formidabilă în care în fiecare clipă se întâmplă ceva extraordinar de frumos sau de interesant. Totul e să te uiți, firește, că dacă te uiți la înmormântarea mamei anonime a unei pseudovedete și mai anonime, atunci, da, lumea pare groaznică și depresia bate la ușă.
Vom avea timp arhisuficient să fim înțelepți și să dăm din cap îngrijorați de calea greșită pe care a luat-o lumea. Vom avea la dispoziție o eternitate. Până atunci, însă, uitați-vă, e un miracol extraordinar: soarele a răsărit și azi!