Ghidurile de practica, o marfa rara in Romania

In acest moment restructurarea sistemului sanitar inseamna deplasarea centrului de greutate al asistentei medicale de la spital catre ambulator, catre medicina de familie.
Pentru realizarea acestui obiectiv sunt necesare nu numai masuri politico-administrative ci si schimbari (mult mai dificile) de mentalitate.
Reorientarea catre asistenta medicala primara ca baza a sistemului de sanatate implica responsabilizarea in egala masura a factorilor de decizie din sectorul sanitar dar si a personalului medical. In primul rand, se asteapta o mai larga deschidere catre dialog a forurilor superioare (CNAS, Ministerul Sanatatii), reducerea birocratizarii activitatii medicale si eliberarea medicului de sarcini administrative inutile.
In al doilea rand, medicul de familie va fi determinat sa isi asume un rol activ, ofensiv pentru asigurarea unei asistente medicale de calitate.
Desi utilizate cu precadere in anumite specialitati medicale (ex. Cardiologie) si in medicina de familie, Ghidurile de practica pot fi instrumente valoroase pentru cresterea calitatii actului medical.
Conform organizatiilor internationale(WONCA, American College of Phisicians) ghidurile sunt recomandari de diagnostic si tratament elaborate cu scopul de a orienta/a asista decizia practicienilor si optiunile pacientilor in legatura cu ingrijirile ce trebuie furnizate pentru circumstante clinice specifice.
Principalul obiectiv este indrumarea medicului in activitatea sa de zi cu zi. Dezvoltate si implementate initial in SUA, ghidurile de practica au devenit un instrument popular dar si foarte necesar in practica medicala. Explozia informationala si diversitatea optiunilor medicale (traduse prin stres decizional crescut) au determinat asociatiile profesionale sa elaboreze astfel de linii calauzitoare (guidelines) in diagnosticul si tratamentul celor mai comune afectiuni. Elaborarea unui ghid de practica este o procedura standardizata si complexa, necesitand un consens cat mai larg al grupurilor de specialisti si aplicabilitate larga (dar fara a interfera libertatea de decizie atat a medicului, cat si a pacientului).
In randul medicilor exista pareri diferite privind ghidurile de practica. Desi sunt privite ca un grad inalt de profesionalism, totusi multi medici se opun adoptarii lor obligatorii, ceeea ce ar impieta asupra libertatii profesionale. Ghidurile clinice corect aplicate pot servi aprecierii calitatii actului medical. Pe de alta parte, ele pot deveni un instrument juridic in cazurile de malpraxis.
Acceptarea, dezvoltarea si implementarea ghidurilor de practica este o necesitate actuala in medicina de familie din Romania. Acestea trebuie nu numai importate din alte specialitati (medicina interna, pediatrie, etc) ci si elaborate din interior, prin implicarea organizatiilor profesionale din medicina de familie.
Fata de alte specialitati medicale, in elaborarea unor ghiduri proprii medicina de familie se confrunta cu un handicap aparent: o dezvoltare modesta a activitatatii de cercetare specifica. Dezavantaj care poate fi depasit in viitorul apropiat prin dezvoltarea pe care o cunoaste medicina bazata pe dovezi – baza activitatii clinice si a cercetarii in medicina de familie(conform definitiei WONCA 2002).
Deocamdata, in Romania au fost editate doar doua ghiduri de practica medicala: de medicina interna (sub egida Colegiului Medicilor din Romania) si un protocol de ingrijire a copilului – cu adresabilitate catre asistenta primara – sub egida MSF si a IOMC “Alfred Russescu”.