A fi artist modern nu inseamna neaparat a fi socant sau rebel, mereu in lupta cu conventia, nu inseamna refuzarea totala a tot ceea ce este vechi si deja consacrat. In fond, a ramane apropiat manierei clasice nu este un lucru rau, atata timp cat artistul reuseste sa elibereze informatia vizuala de clisee si sa o rasuceasca in fuiorul unei rostiri personale. Acesta din urma este cazul lui Jerzy Gnatowski, peisagist polonez ale carui lucrari au putut fi vazute la muzeul Cotroceni, in vechiile cuhnii ale salii Cerchez, pana in 10 mai.
Chiar daca titlul nu promite prea mult, expozitia intitulata “Peisaje” ofera cateva surprize, mai ales in ordinea tehnicii artistice. Ceea ce se observa de la bun inceput este modul “fotografic” al pictorului de a caligrafia natura: obiectele pe care se focalizeaza atentia sunt clare, in timp ce restul se disipeaza intr-o ceata abstracta, tulburatoare si plina de promisiunile unor sensuri nebanuite. Multe dintre lucrari surprind “carari care nu duc niciunde”, trasee printr-o padure in care luxurianta detaliului obiectelor apropiate se rataceste subtil in orchestra de brume a fundalului. Alaturi de procedeele clasice de asezare a culorii pe panza, Gnatowski foloseste tehnica sgraffito, tot mai rar intalnita in vremea din urma. El obisnuieste sa “graveze” in culoare: pentru a reprezenta, de exemplu, crengile copacilor, asaza vopseaua pe o panza bruna iar apoi, cu cutitul de paleta, “scrijeleste” desenul, astfel incat, in final, inlantuirile vegetale vor fi de fapt niste incizii in culoare.
Lucrarile sunt realizate, in cea mai mare parte a lor, in iarna trecuta. Gnatowski a fost adesea comparat cu Constable, si considerat unul dintre cei mai mari peisagisti polonezi. El surprinde campiile si dealurile polone din apropierea oraselului renascentist Kazimierz Dolny, colibele cu acoperis de paie si cerul smaltuit in infinite culori. Prezenta umana este vaga, o ghicim mai ales in spatele portilor sau in casele si bisericile ratacite in ceata. Pentru artist, conteaza clipa si metamorfozele unei naturi, cand troienita, cand asteptand sosirea primaverii, mereu domoala si impacata cu sine. Lipsa titlurilor nu este intamplatoare: intelegem ca artistul cauta armonia si ordinea naturii, fara a face deosebire intre locurile pictate, pentru ca importanta este culoarea si sentimentul transmis, iar nu numele locului.
Jerzy Gnatowski, magicianul care preschimba peisajul in arta, ne da acum, la varsta de 76 de ani, masura unui talent aflat deasupra epocilor si curentelor, intr-o panorama de senectute care are robustetea si siguranta experientei dar si intreaga prospetime a inceputului de drum.