Go West, dar numai pana la Bruxelles

Cu doar o luna si jumatate in urma, Romania era primita oficial in NATO, alaturi de alte sase tari est-europene. Intr-o zi superba, pe peluza din spatele Casei Albe, presedintele Bush le ura bun venit in alianta reprezentantilor Noii Europe, atat de des criticati in ultimii ani la Paris, Berlin sau Bruxelles ca sunt prea dornici sa faca pe plac administratiei de la Washington ori de cate ori aceasta le-o cere, uitand ca Uniunea Europeana nu este doar o sursa de fonduri si programe de dezvoltare, ci si o organizatie care macar incearca sa actioneze unitar pe scena internationala. Raspunsul diplomatic dat de conducatorii romani la aceste critici, adesea formulate intr-un limbaj ce amintea de doctrina Brejnev, a fost ca Bucurestiul este gata sa se ralieze unei pozitii comune a Uniunii Europene pe subiecte cum ar fi criza din Irak, atunci cand aceasta va exista. Un raspuns cat se poate de bine gandit, pe vremea cand Marea Britanie si Spania sustineau fara rezerve pozitia americana, in timp ce Franta si Germania i se opuneau cu inversunare presedintelui Bush.

Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat: noul guvern spaniol si-a retras trupele din Irak. Tony Blair trebuie sa le explice britanicilor si membrilor propriului partid de ce coalitia nu a gasit nici un fel de arme de distrugere in masa in Irak, si, mai nou, de ce pacea intre Israel si palestinieni este mai departe ca oricand. Presedintele Chirac si cancelarul german Gerhard Schroeder pot acum sa arate dojenitor cu degetul spre Noua Europa. “V-am spus noi ca asa va fi, si nu ne-ati ascultat!” Dar n-au facut-o, cel putin nu in cazul Romaniei. In timpul recentelor vizite facute la Berlin si Paris, Adrian Nastase a primit mesaje clare de sustinere a Romaniei pentru aderarea in 2007 la Uniunea Europeana. Gerhard Schroeder a parut mai interesat de cresterea schimburilor economice cu Romania decat de prezenta militarilor romani in Irak, iar Jacques Chirac, un politician de dreapta, i-a impartasit premierului ingrijorarea doamnei Brigitte Bardot in legatura cu modul in care sunt vanati ursii in Romania. Un mesaj care, spun cunoscatori in domeniu, suna cel putin amuzant atunci cand vine de la presedintele unei tari in care ultimul urs a fost impuscat din greseala acum vreo zece ani…

Dincolo de micile rautati ale domnului Chirac, dezghetul dintre Romania si greii Uniunii Europene este cat se poate de real si de binevenit. Un comentator mai cinic ar spune ca avioanele Airbus si promisiunea ca firme europene vor participa la proiecte majore de infrastructura in Romania sunt motivele acestei schimbari de atitudine a vesticilor. Poate ca asa e. Insa cel putin la fel de greu au cantarit in balanta refuzul discret dar ferm de a suplimenta contingentul militar din Irak, sau cel de a ridica moratoriul asupra adoptiilor internationale, atat de criticat la Washington, dar sustinut la fel de puternic de Comisia Europeana. Pentru integrarea europeana, toate aceste actiuni sunt necesare, dar nu suficiente. Ele au adus Romaniei mai multa bunavointa politica. Insa numai indeplinirea fara ezitare a tuturor masurilor de reforma in economie, justitie si administratie, angajate de Adrian Nastase la Bruxelles, poate duce Romania in Uniunea Europeana in 2007.

* Mihai Codreanu este jurnalist la Stirile ProTV