Scriitorul Mathias Enard (foto 1) a primit premiul Goncourt pe 2015, pentru romanul său „Boussole”, apărut la editura Actes Sud. Romanul a fost ales câștigător de membrii Academiei Goncourt încă din primul tur de scrutin, cu șase voturi, contra două voturi primite de Tobie Nathan, autorul volumului „Ce pays qui te ressemble” și un vot primit de Hédi Kaddour, autorul romanului „Les Prépondérants”. Celălalt finalist al premiului Goncourt din acest an a fost scriitoarea Nathalie Azoulai, cu volumul „Titus n’aimait pas Bérénice”.

În volumul „Boussole”, scriitorul Mathias Enard relatează povestea unei insomnii trăite de un tânăr muzicolog vienez, bântuit de amintirile sale din Orient.

Mathias Énard, născut pe 11 ianuarie 1972, este un scriitor și traducător francez, care, după ce a studiat araba și persana la Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris, s-a stabilit, în anul 2000, la Barcelona. A colaborat cu mai multe reviste culturale și a tradus două volume de amploare, unul din arabă și altul din persană. A participat, de asemenea, la înființarea comitetului de redacție al revistei Inculte à Paris. Începând din 2010, predă limba arabă la Universitatea autonomă Barcelona 2.

Primul său roman, „La Perfection du tir”, a apărut în 2003 și prezintă povestea unui lunetist prins într-o ambuscadă, în timpul unui război civil – într-o țară al cărei nume nu este precizat, dar care ar putea fi Liban –, și obsesia acestuia pentru  moarte. Cartea a fost recompensată în anul următor cu Prix des cinq continents de la francophonie și Prix Edmée-de-La-Rochefoucauld, fiind selecționată și la Festival du premier roman din 2004.

În 2008, editura Actes Sud i-a publicat al doilea roman, „Zone”, ce a fost recompensat cu mai multe premii literare, precum Prix Décembre, Prix Candide și Prix du Livre Inter.

A publicat în 2010, tot la editura Actes Sud, o povestire intitulată „Parle-leur de batailles, de rois et d’éléphants”, despre un episod probabil fictiv din viața lui Michelangelo, prezentând o presupusă călătorie a acestuia la Constantinopol, unde celebrul artist și inventator renascentist ar fi ajuns pe 13 mai 1506, la invitația sultanului Baiazid al II-lea. Cartea a fost recompensată cu Prix Goncourt des lycéens 2010, Prix du livre en Poitou-Charentes & Prix La Voix des lecteurs în 2012.

Pasionat de artă contemporană, Mathias Enard a înființat în 2011 imprimeria de gravuri „Scrawitch”, și galeria omonimă, la Paris, alături de litograful Thomas Marin și filosoful Julien Bézille.

În 2012, a publicat tot la editura Actes Sud volumul „Rue des voleurs”, ce prezintă călătoria unui tânăr marocan prin Spania, în perioada Primăverii arabe.

Anul trecut, premiul Goncourt a revenit scriitoarei Lydie Salvayre, pentru volumul „Pas pleurer”, lansat la editura Seuil.

Juriul Goncourt, prezidat de Edmonde Charles-Roux, include zece membri, care se reunesc în luxosul restaurant Drouant din Paris. Jurații decernează în fiecare an mai multe premii literare, dintre care cel mai renumit este premiul Goncourt.

* * *

Tot marți, premiul Renaudot – care este atribuit în aceeași zi cu premiul Goncourt – a revenit scriitoarei Delphine de Vigan (foto 3), pentru volumul „D’après une histoire vraie”.  

Delphine de Vigan, care a devenit celebră cu romanul său autobiografic „Rien ne s’oppose à la nuit”, ce relatează povestea mamei sale bipolare, s-a aflat anul acesta și pe lista scurtă pentru premiul Goncourt cu noul său volum, în care prezintă viața sa în calitate de scriitoare și mamă. Este un cadru real în care aceasta introduce un personaj fictiv, L., un fan care preia treptat controlul psihologic asupra scriitoarei. L. este chipul întunecat, suferind de nevroză al autoarei, care o împiedică să scrie un nou roman.

Romancieră și regizoare, Delphine de Vigan, în vârstă de 46 de ani, este autoarea a opt romane, printre care „Un soir de décembre” (2006), recompensat cu premiul literar Saint-Valentin, și „No et moi” (2007), care a primit premiul Rotary International și pe cel al librarilor francezi, fiind tradus în 20 de limbi străine și adaptat pentru marele ecran de Zabou Breitman. Romanul său „Rien ne s’oppose à la nuit” a primit premiul Renaudot al liceenilor, premiul pentru roman Fnac și premiul France Télévisions.

De asemenea, este coautoare a scenariului filmului „Tu seras mon fils” (2011), de Gilles Legrand, și a regizat „À coup sûr” (2014), un film cu Laurence Arné și Éric Elmosnino.

Premiul Renaudot (numit și „Théophraste Renaudot”) este o distincție literară creată în 1926 de zece critici de artă care așteptau deliberările juriului premiului Goncourt. Premiul Renaudot, deși nu este oficial legat de premiul Goncourt, este un fel de completare a acestuia, laureații fiind anunțați în aceeași zi și în același loc, în prima săptămână din luna noiembrie, la restaurantul Drouant din Paris.

Anul trecut, scriitorul francez David Foenkinos a fost cel care a primit premiul Renaudot, pentru volumul „Charlotte”, apărut la editura Gallimard.

* * *

Sezonul trofeelor literare din Franța a debutat anul acesta cu marele premiu al Academiei Franceze, decernat pe 29 octombrie, ex aequo, scriitorilor Hédi Kaddour și Boualem Sansal, pentru volumele „Les Prépondérants”, respectiv „2084”, publicate la editura Gallimard.

Despre Fémina pentru roman străin (atribuit miercuri) și Médicis (atribuit joi) vom scrie în numărul următor al „Ziarului de duminică”.

Sezonul marilor trofee literare din Franța se va încheia cu decernarea premiului Interallié, pe 12 noiembrie.