Motorul de căutare pe internet Google și-a modificat pagina de start de marți 1 martie pentru aniversarea sărbătorii Mărțișorului, celebrată de România, Moldova și o parte din populația din statele vecine.
Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Femeile și fetele primesc mărțișoare și le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii.
Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori
timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind
ghiocelul.
Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care
pot fi considerate mărțișoare. Ele au forma unor
mici pietre de râu vopsite în alb și roșu, înșirate pe ață, pentru
a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise
interpretărilor: roșul poate semnifica vitalitatea femeii, iar
albul – înțelepciunea bărbatului. Astfel, șnurul
mărțișorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două
principii.
Semnificația firelor alb și roșu ce se împletesc
într-un șnur de care este prins un mic obiect este relevată și de
unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ
în chip de fată frumoasă și ar fi fost ținut prizonier de un zmeu.
Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-și
sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer și, în locurile
în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei –
vestitori ai primăverii.
Se spune că, în vechime, mărțișorul era confecționat din două fire răsucite de lână colorată – albă și neagră sau albă și albastră – și era dăruit în prima zi din luna lui martie. Obiceiul mărțișorului este de fapt o secvență dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului – primăvara, la moartea și renașterea simbolică a Dochiei.
Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșul – război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.