Programul expozițional al Galeriei Goldart-Hilton continuă cu o expoziție-eveniment pentru plastica românească: vernisajul expoziției “Gradina cu ingeri” a cunoscutei plasticiene Silvia Radu. Expoziția s-a deschis marți 13 septembrie la Galeria Goldart-Hilton, Hotel Athenee Palace-Hilton, Str. Episcopiei 1-3.

Criticul și istoricul de arta Dan Hăulică, președintele Uniunii Internaționale a Criticilor de Artă, a deslușit, în cuvântul sau de deschidere, mesajul artei Silviei Radu. Vernisajul a avut loc in prezenta personalitatilor participante la seminarul international “Penser l’Europe”.

Silvia Radu (n. 30 iunie 1935, în satul Pătroaia) este un scuptor și pictor român, personalitate de prim rang a artei plastice românești. Silvia Elena Radu este soția scuptorului român Vasile Gorduz. A avut nenumăratrte expoziții personale și a primiit mai multe premii, între care, în 1974 – Premiul al 2 lea pentru artă monumentală; în 1999 – Premiul Expoziției Memorie și Proiect, în 2003 – Premiul “Prometeus Opera Omnia” al Fundației Anonimul, împreună cu Vasile Gorduz

“Spiritul nu se eliberează prin rarefracție, prin salturi compoziționale, el stă au ras du sol, s-ar spune, ca un tremur secret, al ierbii și al florilor, umil ghemuite în desișul la care consimt în chip ferice – a scris Dan Haulică despre Grădina cu îngeri a Silviei Radu. Nici nu există sus și jos în această viziune, totul e plin cu încântare, cu o bucurie a ființei care nu se împiedică în zadarnice distincții, în paupere segmentări. De fapt, sculptura, spumegând voios în alburile ghipsului și în culorile purtate de îngeri ca o panoplie, unifică și ea, paradoxal, vocile diversității, din creația recentă a Silviei Radu. A fi divers nu înseamnă a fi marginal și precar, ci a participa efectiv, de oriunde, la surpriza necurmată a existenței, la robusta încredere care fundează totalitatea. Îmi vine în minte, fără efort, la acest nod rodnic de înțelesuri, o imagine frecvent întâlnită, vreme de veacuri, de la Philon la Isidor din Sevilla și Abelard, veghind ades nobile speculații contemplative. Cu sorginte ilustră, în textul platonician al dialogului Timeu, ar fi în stare, cred, să rostească expresiv fertila putere ce dilată o asemenea plinătate. Căci ne conduce la un înțeles radios, – omul, ca o plantă celestă, avându-și spre înalt, în cer, rădăcinile. La o asemenea sublimă imposibilitate mă face să visez grădina cu îngeri îndrăznită de Silvia Radu.”