La Galeria Elite Art (Str. Națiunile Unite nr. 3-5) a fost deschisă, doar pentru zece zile, între 18 și 28 mai 2016, o expoziție de acuarelă de mare rafinament și profunzime semnată de Elena Gabriela Drăghici.
Pentru această a doua decadă a secolului XXI suntem confruntați, în această expoziție, cu două anomalii ce plasează opera inspiratei artiste într-o adorabilă zonă cu iz vetust romantic: tehnica folosită și tematica abordată. Acuarela este o tehnică dificilă prin etericul ei, prin imposibilitatea revenirilor, ce impune o siguranță desăvârșită a traiectului mâinii înarmată cu penelul și stăpânirea cunoștințelor cromatice potrivite nuanțelor diafane ce pot fi obținute prin folosirea ei. Culorile de apă sunt potrivite notațiilor de moment, sub impulsul primelor impresii. Florile au suscitat plasticienilor contemporani o teamă funciară în a le aborda ca motiv de studiu, atât în acuarelă cât și în altă tehnică, spre a evita căderea în kitsch sau în manierism post-luchianesc – exceptându-l pe Mihai Sârbulescu, plasticianul sensibil și cultivat, care a dus acest exercițiu de înțelegere a structurii și identității vegetale la rangul de mare artă, și a mult mai vărstinicei Iulia Hălăucescu, a cărei creație era pendinte de un alt secol și de o altă concepție asupra cadrei de agățat pe perete într-un interior cu pretenții burgheze dintr-un apartament de două camere într-un bloc comunist.
Elena Gabriela Drăghici este o maestră necontestată atât a acuarelei cât și a delicatelor inflorescențe. Expoziția de față se dezvoltă între peisajare și „portrete” de flori – căci portrete sunt aceste reprezentări gracile dar atât de monumentale prin paginare și plasare în punctual principal de vedere. Artista își invită publicul nu numai la o călătorie prin grădini de vis ci și prin mai multe epoci și zone ale creativității plastice universale, prin citate și sinteze stilistice de anvergură. Magnolia, Fragment floral, Creanga de măr sau Trompeta îngerilor au ceva din arta tușurilor chinezești și a sintaxei plastice extremorientale de redare a plantelor. Narcise, Iriși, Iriși albaștri, Nalba, Nemțișorul sau Floarea din grădina bunicii, prin plasarea lor pe înalt, elansate într-o aspirație spre tării, împrumută ceva din grația simbolistă și regală a operelor principesei Maria a României atunci când, în tinerețe, lucra sub îndrumarea și oblăduirea duioasei și mult-talentatei regine Elisabeta – Carmen Sylva. Oglindirea și Fragmentul autumnal duc cu gândul la Art Nouveau, la opera lui Alphonse Mucha, și felul de asimilare a decorativismului în plastica de șevalet.
În micile peisaje Casa lui Tănase, Popas francez, Grădina bunicii îl redescoperim pe Theodor Aman cu bucuria sa de a-și descrie grădina casei și mediul favorit de relaxare și visare. În altele, precum Drum spre lumină, Alee în Cipru, Grădina secretă, Grădina magică, Grădina de vis, Mediteraneană și Curte pe Strada Justiției se împletesc plăcerea impresioniștilor pentru grădini și parcuri cu preocuparea călătorilor prin ținuturi exotice sau în Grand Tour de a-și imortaliza impresiile de voiaj.
Spiritul secolului al XIX-lea palpită, cu forță, în toate creațiile Gabrielei Drăghici care i-a pătruns, amirabil, subtilitatea și a știut să-i revele valorile cromatice prin acuarelele sale pline de har.