“Dacă oricum vindem la intermediari, la ce bun să lucrăm cu factură?”, se întreabă unul dintre producătorii care în urmă cu trei ani au decis să formeze un grup cu alți opt vecini dintr-o comună prahoveană pentru a vinde mai mult și mai repede producția de varză, castraveți, vinete și roșii.
“Fermierii trebuie să se asocieze”, spune, aproape la fiecare apariție în public, ministrul agriculturii ca soluție de creștere a ritmului de dezvoltare a sectorului agricol pentru ca fermierii să atingă media de competitivitate europeană. Legea grupurilor de producători nu elimină însă intermediarii din traseul produselor alimentare de la producător la consumatorul final, oamenii încă mai cred că revin la ideea de CAP dacă se asociază, iar majoritatea nu pot nici așa să aplice pentru banii europeni pentru că nu au cu ce să gireze la bănci.
“Creșterea competitivității” este sintagma pe care o auzi de fiecare dată când pui problema agriculturii ca motor al economiei. Agricultura românească nu este competitivă pentru că 93% din totalul fermierilor exploatează suprafețe între 1 și 10 hectare, pentru că aproape 650.000 de fermieri trecuți de 60 de ani dețin 25% din totalul suprafeței agricole (peste 2,3 mil. ha), iar 5 milioane de hectare de teren este lucrat de persoane fără a avea statut juridic.
Chiar dacă îndrumă spre asociere, autoritățile dețin foarte puține date despre fermierii care au ales acest mod de a-și comercializa produsele. În România sunt recunoscute 106 grupuri de producători, Suceava (10 grupuri), Dâmbovița (opt grupuri), Covasna (șapte grupuri) și Arad (șapte grupuri) fiind județele cu cele mai multe astfel de asociații. “Nu cunoaștem numărul exact al producătorilor care au format aceste grupuri, întrucât unii dintre ei hotărăsc să se retragă, iar alții să devină membri, iar situația se schimbă de la lună la lună”, spun reprezentanții ministerului agriculturii, care citează doar legea grupurilor de producători conform căreia un grup nu poate fi constituit decât din minim cinci producători sau firme.
Unele grupuri, cum ar fi Paradisul Legumelor Curtici & Macea, care produce legume și fructe, sau PPCC Țara Făgărașului din Brașov, care comercializează cartofi, au între 45 și 70 de membri. Astfel, la o medie de 35 de persoane într-un grup, numărul celor care au decis să se asocieze pentru a-și adapta producția la cerințele pieței s-ar putea ridica la peste 3.700 de persoane. Reprezentanții companiilor agricole cu mai mulți asociați spun însă că până acum nu au avut multe beneficii din partea statului în urma constituirii ca grup de producători și puțini sunt cei care acum au afaceri de zeci de milioane de euro, contracte cu țările din regiune sau loc pe rafturile Carrefour, Metro, Cora sau Kaufland.
“Suntem 17 producători de legume asociați din 2005, dar ne gândim să închidem afacerea. Sunt multe păreri, nu reușim să ne înțelegem, primim banii pe produse de la magazine la 30 de zile, după ce umblăm după ei. Fiecare dintre noi simte că pierde. La început a mers, dar pe parcurs fiecare a vrut să vândă pe cont propriu. Investim în culturi separat ca persoană fizică, dar apoi dacă vindem de 100 de milioane de lei prin intermediul grupului, dăm 19 milioane ca TVA la stat. Toată lumea preferă să lucreze la negru în aceste condiții”, spune Liviu Ardeleanu, reprezentant al grupului LegSoc din Arad.
Potrivit legii, 75% din produsele fermierilor trebuie comercializate în cadrul grupului, iar la venituri de 10.000 de euro în primul an de funcționare, gruprurile, cel puțin cele care produc legume și fructe, primesc 40.000 de lei pentru investiții în dezvoltare.
Din cele 106 grupuri, doar șase au accesat fonduri europene în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală pe măsura de înființare a grupurilor de producători. Asociația Crescătorilor de Taurine Corvinești din Bistrița Năsăud, Asociația crescătorilor de bovine Cața din Brașov, Asociația consorțiu de extensie și dezvoltare rurală și EuroAvi din Călărași și companiile Comlosan și Exigent din Timiș au primit de la Bruxelles în total 5,7 mil. lei (1,4 mil euro) pe o perioadă de cinci ani, din 2008 până în 2013 pentru dezvoltarea grupului. Alocarea pe fiecare companie se face în funcție de veniturile anunțate de acestea, suma maximă fiind de 400.000 de euro, potrivit președintelui EuroAvi, producător de carne de pui.
“Deocamdată nu am primit acești bani pentru consolidarea grupului. Singura investiție, de circa 9 milioane de euro, am făcut-o prin programul SAPARD în 2006 într-un abator pe care l-am finalizat în mai 2009. Capacitatea de producție a abatorului nostru este de 4.000 de pui pe oră”, spune Puiu Elisei, președintele EuroAvi.