Convingerea generala ca Bucurestiul este un oras condamnat la mizerie incepe sa se clatine. Trecerea gunoaielor de capitala in capitalism, prin spargerea monopolului Rebu, in noiembrie 1999, i-a facut bine nu numai orasului, ci chiar firmei, care a intrat anul trecut pe profit.
“E ceva mai curat. Fata de alti ani. Dar e loc de mai bine. Oricum si noi, si ei trebuie sa ne implicam mai mult”, spune Marcela, 26 de ani.
“Daca ne uitam pe jos, vedem ca inca mai este. E drept ca nu mai este mizerie ca in alti ani, dar inca mai este. Se vede totusi o mai mare preocupare din partea lor (a primariei si societatilor de salubrizare). Nici lumea nu prea respecta curatenia si arunca pe jos”, spune Sorin Zana, 56 ani, vanzator in P-ta Amzei.
Piata gunoaielor “capitaliste” este impartita acum, pe sectoare, intre patru firme: Rebu (sect.1,4 si 5), SuperCom (2), Rosal (3) si Urban (6).
Sursele de venit ale celor patru firme sunt, pe de o parte, Primaria Municipiului Bucuresti, pentru curatenia arterelor principale si a unei parti din cele secundare, si pe de alta parte firmele, persoanele fizice si asociatiile de locatari.
“Cine face curatenie stradala are pierderi, cine face curatenie menajera are profit. Cu toate ca REBU plateste oalele sparte de altii, am reusit sa facem compania profitabila”, spune Cezar Preda, director general al SC REBU SA Bucuresti.
Preda estimeaza piata gunoiului din Bucuresti la 75 milioane euro annual, din care banii negri ar reprezenta circa 30%.
“Crema” pietei gunoaielor, colectarea deseurilor menajere, a atras insa si jucatori neautorizati pe piata. “Exista firme care selecteaza asociatiile de locatari bun-platnice si le propun contracte separate, la tarife de dumping, la doua-treimi din tarifele normale”, spune Gheorghe Faciu, director executiv la SuperCom.
Cea mai mare problema a Bucurestiului ramane insa praful. “Praful este o problema in Bucuresti, de pe vremea cand a inceput sa se construiasca masiv in capitala, inainte de 1989.
O parte provine de la santierele de constructii, o alta parte de la betoniere, dar si de la zonele industriale, de la fabricile care nu au inca instalate filtre ecologice”, spune directorul general de la Rebu.
Firmele pirat au simtit mirosul banilor din gunoaie
Piata bucuresteana a operatorilor de salubrizare este haotica, fiind vorba de o stabilitate doar in aparenta, fapt demonstrat de existenta unei “piete negre” active in sectorul salubritatii stradale si care capteaza 30% din sumele reprezentand tarife stradale, declara Cezar Preda, director general al SC REBU SA Bucuresti.
“Exista studii care arata ca un operator de profil poate acoperi eficient nevoile de salubritate a circa 800.000-1.000.000 de locuitori. Daca in alte orase europene comparabile ca marime cu Bucurestiul, activeaza doua companii de salubrizare (Milano) sau trei (Barcelona), atunci in capitala nu ar trebui sa existe mai mult de patru operatori, iar in orasele din provincie-unul singur”, spune Preda.
Reprezentantii SuperCom spun insa ca de fapt piata face regulile, adica nu poate fi stabilit dinaninte un numar de operatori din oras. “Totul tine de resurse si forta companiei”, spune Gheorghe Faciu, reprezentantul SuperCom.
De aceeasi parere este si reprezentantul Rosal, Silviu Prigoana. “E o piata libera. Fiecare ia cSt poate”, afirma el.
Prigoana nu este deranjat nici de firmele care actioneaza pe piata neagra a salubrizarii: “E loc pentru toata lumea”.
Surse din piata spun ca printre cele mai active companii pe piata “gri” a salubrizarii sunt RGR, General Sal Service sau Ecologica System, care fac contracte cu asociatiile de locatari cele mai “banoase”, la preturi mai mici decSt firmele autorizate de primarie.
In Germania, spre exemplu, taxa de salubrizare perceputa de primarie de la cetatean este de 1.200 marci/an. In capitala, taxa a fost introdusa in 1998, insa datorita modului defectuos de colectare si a faptului ca nu au fost stabilite responsabilitati directe in sarcina celor care nu plateau, taxa a fost retrasa la sfarsitul lui 1999.
Insa rolul acestei taxe de salubrizare este foarte important deoarece ofera primariilor pozitia de garant in relatia firma de salubritate-cetatean, spune Preda.
Rezultatele vin cand renunti la monopol
Retragerea REBU din 3 sectoare ale capitalei a dus la o concentrare a resurselor companiei in 2000, care impreuna cu investitiile de 8 miliarde lei “au urcat” compania la un profit net de 14,4 miliarde lei, in conditiile in care in cursul anului precedent REBU inregistra pierderi de peste 2 miliarde lei.
Redresarea din 2000 s-a realizat, mai ales, datorita faptului ca firma a “taiat coada” datoriilor pe care le-a avut la bugetul de stat (peste 160 miliarde lei la inceputul anului 2000) ca urmare a incasarii sumelor restante de la primaria capitalei (peste 369 miliarde lei).
Potrivit directorului general REBU, firma detine aproape 55% din piata contractuala a primariei, oferindu-si, in prezent, serviciile catre 700.000 de locuitori din sectoarele 1,4,5.
Operatorul bucurestean de salubrizare REBU “raspunde” de curatenia a peste 1.200 de strazi ale capitalei, fiind capabil sa transporte 28.000 tone de gunoi/luna prin mijloace proprii spre rampile ecologice de depozitare a deseurilor menajere Iridex si Ecorec.
REBU vrea in 2001 sa ofere servicii de salubrizare “complete” prin largirea obiectului de activitate cu servicii de deratizare si dezinsectie. Firma va investi aproape 30 miliarde lei in reparatii capitale, revizii tehnice sau inlocuirea mijloacelor auto vechi cu altele noi pe cat este posibil (dintre cele 380 mijloace auto aproape 90 sunt “vechi”), dar si in utilaje, pubele, recipiente pentru depozitarea gunoiului menajer, toate acestea in scopul respectarii ritmului de ridicare a deseurilor.
REBU s-a infiintat la 17 aprilie 1997, (50% din actiuni-Primaria Municipiului Bucuresti, 50%-concernul german RWE) prin preluarea activelor de la RASUB, regia de salubrizare a municipalitatii.
Concernul german RWE, specializat printre altele in reciclarea deseurilor, a vandut la sfarsitul lunii iunie 2000 cele 50% din actiunile detinute la firma RER (RWE Romania), in care era asociat cu Primaria Bucurestiului pentru salubrizarea Capitalei societati germane de colectare si reciclare a deseurilor, Remmert GmbH cu sediul in Dusseldorf.
Schimbarea actionarului strain a impus o noua atitudine a conducerii REBU.
Compania si-a redus personalul de la 3.401 angajati in 1999 la 1.631 in 2000, cifra de afaceri din 2000 fiind de 365 mld.lei, comparabila cu cea din anul precedent (422 mld.lei in conditiile in care REBU detinea monopolul serviciilor de salubrizare in capitala).
“Cine face curatenie stradala are pierderi, cine face curatenie menajera are profit. Cu toate ca REBU plateste oalele sparte de altii, am reusit sa facem compania profitabila”, spune Preda.
Ce fac ADP-urile?
Administratiile Domeniului Public, care sunt subordonate primariilor de sector, ar trebui sa acopere 60% din suprafata capitalei deoarece “tot ce nu este preluat prin contracte de catre Primaria Generala a Capitalei, intra sub incidenta primariilor de sector”, afirma Preda.
“Impartirea” orasului intre operatorii de salubrizare, autorizati de PMB, si ADP-urile de sector face loc multor echivocuri sub aspectul responsabilitatilor ce revin fiecaruia in materie de curatenie, de aici si sursa multor dispute, in urma carora ramSne praful.
Apropo de praf, potrivit directorului general REBU, aceasta ar fi problema nr.1 a Bucurestiului, care ii aduce un loc “fruntas” intre capitalele europene.
Piata salubrizarii este inca “pasuita” de autoritatile de reglementare din domeniul protectiei mediului, care asteapta ca operatorii “sa intre” cat mai repede in ritmul cerut de necesitati, legislatia in vigoare fiind deja aliniata standardelor europene in domeniu.
Actiunea de ridicare a chioscurilor si a gunoaielor de pe langa acestea a determinat “o curatire a capitalei in proportie de 30%”, afirma reprezentantii firmei de salubritate.
Cu gunoiul o mai scoatem la capat, dar cu praful…
Pe langa stresul provocat de prezenta gunoaielor, s-a insinuat in viata de zi cu zi a bucuresteanului o problema “veche si familiara”- praful.
Un scenograf de 70 de ani isi aminteste ca, in vremea studentiei sale, citea intr-o enciclopedie frantuzeasca despre Bucurestiul secolului al XVIII-lea ca despre “une ville poussieuse”(oras prafuit).
“Pe la 1700-1800, Podul Mogosoaiei era pavat cu lespezi de lemn, nu cu asfalt ca acum. Cand ploua, apa si noroiul se aduna sub lespezi si era ridicat de acolo si azvarlit in laturi de tropotele cailor ce treceau in galop prin Bucurestiul de altadata”, spune el.
“Stau in capitala din 1961, si atunci era praf, si acum. Probabil pentru ca este un oras situat in campie si care, din punctul asta de vedere, este expus prafului adus de vanturile de la marginea campiei”.
“Bucurestiul este una dintre cele mai poluate cu praf capitale ale Europei”, spune Cezar Preda, directorul general REBU. “Fiind un oras amplasat orizontal, cand ploua, praful ramane pe loc.
Toata lumea se uita la gunoaie, dar de fapt cea mai mare problema a capitalei este praful. E greu de scapat de el”.