Globalizarea economiei ridică provocări pe care multe guverne ale lumii le-au ignorat sau la care nu au găsit încă răspunsuri, ceea ce riscă să adâncească prăpastia dintre bogați și săraci, scrie Jeffrey D. Sachs, profesor de științe economice și director al Institutului Pământului la Universitatea Columbia, pentru portalul Project Syndicate. Sachs, de asemenea, consilier al secretarului general al ONU, consideră că guvernele ar trebui să cheltuiască mai mult cu educația, pentru a îmbunătăți competitivitatea tinerilor, cu infrastructura și tehnologia.
Trăim într-o epocă în care cele mai importante forțe care influențează economia sunt globale, nu locale, notează Sachs. Ceea ce se întâmplă în China, India sau sau în altă parte a lumii afectează chiar și o economie mare precum cea a SUA. Fenomenul, globalizarea economică, aduce beneficii importante, printre care răspândirea tehnologiilor avansate precum internetul și telefonia mobilă. Globalizarea reduce, de asemenea, considerabil sărăcia în multe economii emergente, iar din acest motiv economia mondială trebuie să rămână deschisă și interconectată.
Pe de altă parte, globalizarea a creat probleme majore care trebuie rezolvate. În primul rând, a favorizat evaziunea fiscală la scară largă prin proliferarea rapidă a paradisurilor fiscale. Companiile multinaționale au acum mai multe oportunități ca niciodată să ocolească legislațiile naționale din domeniul taxelor.
Mai mult, globalizarea a creat pierzători, cât și câștigători. În țările cu venituri mari, în special din SUA, Europa și în Japonia, cel mai mare pierzător este forța de lucru căreia îi lipsește pregătirea necesară pentru a concura eficient cu forța de muncă mai ieftină din țările în curs de dezvoltare. Cel mai sever loviți sunt muncitorii din țările bogate care nu au studii înalte. Acești muncitori și-au pierdut locurile de muncă cu miile, iar cei care au reușit să-și păstreze locul de muncă și-au văzut salariile stagnând sau, mai grav, scăzând.
Globalizarea a alimentat, de asemenea, fenomenul de contaminare. Criza financiară din 2008 a început pe Wall Street Journal și s-a răspândit rapid în întreaga lume, forțând liderii marilor economii să coopereze pentru salvarea băncilor și sistemelor financiare. Schimbarea climei, bolile infecțioase, terorismul și alte pericole care pot trece granițele cu ușurință cer soluții globale similare.
Globalizarea cere, în aceste condiții, politici guvernamentale “deștepte”. Guvernele ar trebui să promoveze educația de calitate pentru a se asigura că tinerii sunt pregătiți pentru a face față concurenței globale. Guvernele ar trebui să îmbunătățească productivitatea prin construirea de infrastructură modernă și să promoveze știința și tehnologia. De asemenea, statele ar trebui să coopereze la nivel global pentru a controla mai bine acele părți ale economiei, în special finanțele și mediul, ale căror probleme se pot propaga în alte regiuni.
Statele lumii au, în aceste vremuri, nevoie de mai mult guvern și nu de mai puțin. Rolul guvernului trebuie, de asemenea, modernizat în linie cu provocările specifice pe care le ridică o economie mondială interconectată.
În SUA, cea mai mare economie a lumii, guvernul nu a reușit să înțeleagă și să răspundă problemelor globalizării, cu toate că fenomenul a început să influențeze economia americană încă din anii 1970. În loc să răspundă globalizării cu mai multe cheltuieli pentru educație, infrastructură și tehnologie, fostul președinte Ronald Reagan a câștigat voturile alegătorilor în 1980 promițând să diminueze cheltuielile guvernului și să taie taxele.
Timp de trei decenii SUA merg în direcția greșită, reducând rolul guvernului în economie fără a promova investițiile de care este nevoie pentru a moderniza economia și forța de muncă. Bogații au beneficiat de această politică pe termen scurt datorită unor scutiri masive de taxe. Accesul săracilor la locuri de muncă s-a redus însă, așa cum s-au redus și serviciile asigurate de guvern. Inegalitatea economică a atins maximul de după Marea Depresiune economică din anii 1930.
Aceste trenduri au fost exacerbate de politicile interne. Bogații și-au folosit averile pentru a strânge mai bine hățurile puterii. Ei plătesc pentru campaniile costisitoare ale președinților și politicienilor și sunt ajutați, la rândul lor, de cei pe care-i sponsorizează, adesea, pe cheltuiala societății. Același sindrom, în care bogații au câștigat controlul sistemului politic, a apărut în multe alte state. Reversul medaliei este că peste tot în lume au apărut semne că populația nu mai tolerează guvernele care dau o atenție deosebită bogaților, ignorând celelalte clase sociale. Printre exemple se poate menționa valul de proteste care a început cu primăvara arabă, s-a propagat în Israel, a tul-burat Marea Britanie, iar în prezent pare să fi atins SUA.
În SUA președintele Barack Obama își mută vederile politice spre stânga. După trei ani în care administrația sa i-a răsfățat pe liderii marilor corporații, a început să înțeleagă nevoia ca bogații să plătească impozite mai mari. Schimbarea vine însă spre finalul mandatului, iar Obama ar putea favoriza în continuare bogații și Wall Street-ul în schimbul contribuțiilor acestora pentru campania electorală, Există însă o scânteie de speranță că președintele va promova o politică bugetară mai corectă.
Mai multe guverne europene, inclusiv Spania, Danemarca și Grecia, par de asemenea că merg în aceeași direcție. Madridul a impus recent o nouă taxă pe averile celor cu venituri mari.
Comisia Europeană a propus introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare prin care speră să strângă 75 de miliarde de dolari anual. CE a recunoscut, astfel, că sectorul financiar este prea puțin impozitat.
Economiile cu cel mai mare succes sunt, în prezent, cele din Scandinavia. Folosind taxe mai mari pentru finanțarea nivelului ridicat al serviciilor guvernamentale, aceste țări au echilibrat prosperitatea ridicată cu justiția socială și sustenabilitatea în mediul înconjurător.