Din cauza crizei, în România la Galați ArcelorMittal a redus activitatea la minimum. În Franța situația este aceeași, dar acolo guvernul a pornit o adevărată ofensivă împotriva giganticului producător de oțel, care nu vrea să-și vândă pe de-a întregul o uzină, așa cum vrea Parisul. Răspunsul acestuia este drastic: naționalizarea și ostracizarea grupului indian.
“Nu-i mai vrem pe cei de la Mittal în Franța deoarece ei nu respectă Franța. Ne mint încă din 2006, iar minciunile lor sunt condamnabile. Compania nu și-a onorat niciodată angajamentele”, a declarat ministrul francez al industriei Arnaud Montebourg, citat de The Guardian.
Ministerul său lucrează, alături de un partener industrial, la un proiect de naționalizare pentru uzina din Florange, unde ArcelorMittal vrea să închidă toate furnalele. În 2006 grupul european Arcelor, pe atunci cel mai mare producător de oțel la nivel mondial în funcție de cifra de afaceri, a fost preluat de Mittal.
Afectat grav de prăbușirea cererii pentru oțel, grupul indian a anunțat pe 1 octombrie că închide definitiv facilitățile de producție de la Florange, dar că vrea să păstreze o parte din operațiunile de acolo, și a dat guvernului un răgaz de două luni pentru a găsi un cumpărător.
Guvernul a reușit să convingă doi investitori, care vor însă întreaga unitate. Deoarece producătorul de oțel a refuzat această varinată, Montebourg a evocat săptămâna trecută, în fața parlamentarilor, posibilitatea unei naționalizări, chiar și temporare. Ideea ministrului francez este ca statul să se asocieze cu un investitor minoritar cu care să încerce stabilizarea activității.
Arcelor a avertizat că vânzarea întregii unități de la Florange ar pune în pericol viabilitatea tuturor activităților din Franța, unde grupul are în total 20.000 de angajați. Fabrica de la Florange asigură aproximativ 630 de locuri de muncă. Interpretând comentariile ministrului francez, publicația Les Echos vehiculează posibilitatea naționalizării tuturor operațiunilor Mittal din Franța, o idee “halucinantă”.
“Problema cu furnalele de la Florange nu sunt furnalele, ci Mittal”, a spus Montebourg.
Producția de oțel, un interes național
Ideea naționalizării temporare este susținută și de alți miniștri din guvernul francez.
“Acest demers este absolut potrivit pentru a ieși din criză, din impasul în care Mittal ne-a băgat”, a declarat ministrul comunicațiilor și culturii, Aurélie Filippetti. Ea consideră că vânzarea întregii unități de la Florange va permite Franței să lucreze cu un partener industrial.
“Nu ne putem permite să renunțăm la unul dintre cei trei producători de oțel din Franța deoarece aceasta este o problemă de interes național”, a spus Filippetti.
Montebourg are, de asemenea, sprijinul miniștrilor economiei și muncii, Pierre Moscovici și Michel Sapin.
“Există solidaritate totală din partea guvernului, dar în special din partea a doi combatanți, eu și Arnaud Montebourg. Vrem ca ofertele, care sunt serioase, să fie examinate și să permită găsirea rapidă a unei soluții”, a spus Sapin, citat de Le Point.
Les Echos compară planul lui Montebourg cu naționalizările-sancțiuni din 1946 sau 1981, dar și cu strategia președintelui american Barack Obama pentru salvarea General Motors. Față de acest ultim caz, diferența este că GM era muribund când a fost salvat, pe când ArcelorMittal nu este în aceeași situație.
Oțelul se tranzacționează la un preț de aproximativ 340 de dolari pe tonă la bursa de la Londra, foarte aproape de minimul istoric de 300 de euro pe tonă înregistrat în 2009. În 2008 prețul mediu era de 1.000 de dolari pe tonă.
Cel mai important activ pe care ArcelorMittal, grup controlat de magnatul indian Lakshmi Mittal, îl deține în România este combinatul ArcelorMittal Galați, aflat pe locul 31 în topul celor mai valoroase companii din România realizat de Ziarul Financiar.
Combinatul a avut în 2011 o cifră de afaceri de 1,1 mld. euro și pierderi de 147 mil. euro.
În 2009, combinatul a raportat pierderi record de 334 mil. euro, la afaceri de 845 mil. euro. În acest moment, mai multe laminoare și-au suspendat activitatea din lipsă de comenzi.