Guvernul irakian prinde contur

Prestigiosul ziar Washington Post a publicat ieri numele a cativa dintre potentialii lideri ai Irakului, carora li se va transfera autoritatea dupa 30 iunie.
Strategia insa prezentata de catre Casa Alba privind situatia din Irak dupa aceasta data a fost primita cu reticenta de catre liderii tarilor care conteaza la vot in cadrul Consiliului de Securitate al ONU, acolo unde va fi dezbatut parte a acestui proiect.
Pe de alta parte, scandalul abuzurilor din inchisorile irakiene, unde gardieni sunt soldatii coalitiei, in special cei americani, se extinde, dupa ce New York Times a publicat un raport menit sa demonstreze ca abuzurile s-au petrecut aproape oriunde pe teritoriul puscariilor irakiene.
Ce se stie aproape sigur este ca primul ministru al Irakului, dupa 30 iunie va fi Hussain Shahristani, un reputat om de stiinta, specializat in armamentul nuclear. Acesta si-a castigat notorietatea dupa ce i-a refuzat lui Saddam Hussein cererea de a-l ajuta sa produca arme de distrugere in masa. Shahristani a devenit un simbol mai apoi al disidentei anti-Saddam, pe cand a stat ani de zile (11) in hulita inchisoare de la Abu Ghraib, acolo unde dictatorul isi tortura si-i executa pe cei care i se opuneau. Este siit, asa cum sunt 60% dintre irakieni. Adnan Pachachi, un fost ministru de externe irakian din anii 60, se pare ca va fi presedinte al Irakului. Este sunit. In cadrul conducerii de stat a Irakului, dupa predarea suveranitatii, se pare ca vor mai fi cooptati inca un siit, precum si un kurd, astfel ca cele mai importante dintre comunitatile etnice care traiesc pe teritoriul Irakului vor fi reprezentate.
In privinta componentei viitorului guvern, interimar altfel, lucrurile sunt cat de cat clare. Problema pentru Statele Unite o reprezinta acum sprijinul pe care pot conta atunci cand in cadrul ONU se va vota noua rezolutie asupra acetei tari. Principalul punct il constituie cata putere vor avea fortele coalitiei, multinationale, cum le-a numit George Bush in planul sau care include cinci pasi. Vor fi ele controlate sau nu de catre guvernul irakian? Daca autoritatile irakiene le cer sa plece, vor face acest lucru? De fapt, in aceasta chestiune, sunt de parere cei mai multi analisti, este ilustrata suveranitatea de care vor avea parte sau nu irakienii dupa 30 iunie.
Americanii spun, in proiectul pe care l-au prezentat la Natiunile Unite, ca forta militara condusa de SUA va avea parte de autoritatea care este necesara pentru a asigura stabilitatea in Irak. De-aici incep interpretarile. Ele sunt alimentate de o formulare a premierului Marii Britanii, Tony Blair, cel mai fidel aliat al lui George Bush in chestiunea Irak. Acesta a spus ca guvernului irakian ii va sta in putere, printr-un drept de veto, sa decida asupra operatiunilor pe care le vor desfasura fortele militare straine. A dat si un exemplu – daca se pune problema ca militarii coalitiei sa intre intr-o zona de conflict (cum este acum Fallujah), acestia nu vor putea merge acolo decat cu aprobarea guvernului irakian. Se presupune ca Blair stie exact ce spune, de vreme ce tara sa este co-semnatar, alaturi de americani, al rezolutiei propuse ONU.
Exact invers par sa fie vazute lucrurile din SUA. Colin Powell, secretarul de stat al Casei Albe, a spus ca trupele vor face numai ce le vor cere comandantii lor americani. Cateva ore mai tarziu, Tony Blair a cerut ca declaratia sa sa nu fie interpretata ca o ruptura sau ca o rupere de fronturi in cadrul aliantei anglo-americane.
Pe de alta parte, Franta, prin presedintele Jacques Chirac, a cerut ca orice operatiune a trupelor straine sa fie aprobata de catre guvernul irakian si, in plus, daca autoritatile care urmeaza sa fie numite la 30 iunie le vor cere militarilor coalitiei sa plece, acestia sa paraseasca tara. Rusia, la randu-i, a anuntat, printr-un comunicat al Kremlinului, ca doreste autoritate reala acordata guvernului interimar.