Chiar acum, cand cititi aceste randuri, intre degetul mare si celelalte degete ale mainii dumneavoastra se afla cel mai grozav dispozitiv de afisare inventat de specia umana. Aceasta bucata de hartie tiparita v-a asteptat in ger la standul de presa, a fost indoita, poate mototolita, a stat sub cana de cafea, a cazut de pe birou… dar, iata, a supravietuit si va ofera toate binefacerile ei intrinseci: e comoda, ieftina, nepretentioasa, ergonomica si usor de folosit. Va e familiara inca din copilarie si o folositi din scoala primara.
Computerele par sa submineze pozitia hartiei, insa biroul fara hartii este departe. Imprimanta e la doi pasi, copiatorul in hol, faxul la secretara iar consumul de hartie in afaceri creste. La o sedinta luati notite in agenda, cu partenerii schimbati carti de vizita, pe birou aveti un teanc de dosare langa monitor. O schita e mult mai usor de facut pe hartie, nu-i asa?
Dar mai are hartia viitor? In epoca computerelor, mai are rost sa scrii pe hartie? E statica si nu e conectata in Retea… Nu inca. Pentru ca niste tineri din Suedia au inventat o tehnologie ingenioasa si revolutionara. Fara fonduri de cercetare, ideea suedezilor de la o mica firma din Lund a venit intamplator si, oarecum, din greseala.
Problema pe care incercau s-o rezolve se referea la introducerea in computer a textului scris de mana cu un dispozitiv de punctare – sa zicem un maus optic in forma de stilou, dotat cu un mic procesor si putina memorie. Dispozitivul “vede” neregularitatile suprafetei si determina traseul parcurs. Dar lucreaza cu pozitii relative, asa ca daca ridicati “stiloul” (ca sa puneti punctul pe i), acesta uita unde se afla. Prima idee a fost sa deseneze o grila de puncte pe suprafata de scriere, astfel incat citind cateva puncte, stiloul sa-si poata gasi intr-o tabela pozitia absoluta. Un fel de harta. Dar a doua idee a fost mai fericita: grila sa fie desenata pe hartie, pe baza unui algoritm pe care stiloul sa-l cunoasca, astfel incat interpretand dispunerea punctelor pe o mica portiune sa-si poata afla pozitia absoluta. Prima “harta” putea acoperi 10 coli de hartie obisnuite. Punctele nu erau mai departate de 0,3 mm si admiteau o anumita redundanta pentru corectarea erorilor. Prin rafinari succesive ale metodei de codificare, grila putea acoperi o coala de hartie (virtuala, desigur) de dimensiunea unui teren de fotbal, apoi cateva hectare, pentru ca astazi sa poata sa acopere o suprafata de 70 de milioane de kilometri patrati – mai mult decat Asia si Europa luate impreuna. Cand suedezii au pus si cerneala in stilou, ideea era deja coapta.
La ce foloseste? Va propun un exercitiu de imaginatie. Aveti un stilou dotat cu o minuscula camera foto digitala, un mic procesor, o mica memorie si un mic emitator Bluetooth. Nu va speriati, costa intre 150-250 de euro (la Logitech, Nokia, Mont Blanc etc.). Aveti un bloc-notes (de pilda Oxford EasyBook sau celebrele Post-It Notes de la 3M) preimprimat cu o portiune din grila de puncte, pe care le vede doar camera, in infrarosu. Cand scrieti, camera face cate o suta de poze pe secunda, interpreteaza dispunerea punctelor din grila pentru a determina pozitia si memoreaza succesiunea coordonatelor absolute. Memoria e suficienta pentru aproape o suta de pagini de caiet iar stiloul stie sa converteasca succesiunea de puncte intr-o imagine grafica, pe care o puteti descarca in calculatorul dumneavoastra ca in cazul unui aparat foto digital.
Insa partea spectaculoasa este alta: in afara grilei de pozitionare, stiloul mai recunoaste semnificatia unor grile speciale, care sunt imprimate in niste zone special marcate ale hartiei. De pilda, un anume tip de grila va determina stiloul sa recunoasca caracterele pe care le scrieti intr-un spatiu rezervat si sa le memoreze intr-o zone de memorie cu semnificatie speciala – de pilda destinatar sau subiect. Alte grile au rol functional. De pilda, o casuta in care scrie Trimite fax va avea in fundal o grila speciala. E suficient sa bifati casuta respectiva pentru ca stiloul, recunoscand semnificatia grilei, sa se conecteze prin emitatorul Bluetooth la telefonul din buzunar si sa-i comunice identificatorul unic al stiloului (pe care telefonul trebuie sa-l recunoasca), numarul pe care l-ati scris in zona rezervata destinatarului si imaginea grafica corespunzatoare succesiunii pozitiilor memorate. Va revine placerea sa apasati o tasta a telefonului, iar acesta va trimite imaginea la numarul de fax indicat. La fel se pot transmite SMS-uri grafice sau mesaje de e-mail. Desigur, telefonul trebuie sa aiba inglobata tehnologia necesara (Bluetooth, GPRS etc).
Firma se cheama Anoto si nu vinde stilouri, nu produce cerneala, nu tipareste grile. Concesioneaza suprafete de pe harta si opereaza un grup de servere de Internet care recunosc utilizatorii corespunzatori ariilor concesionate. Aplicatiile posibile sunt impresionante.
Imaginati-va o firma de asigurari cu agenti care strabat tara. Firma poate sa-si rezerve doi metri patrati din harta Anoto si sa-si tipareasca documentele cu portiuni ale grilei in fundal. Cand un agent incheie un contract, bifeaza casuta Trimite iar imaginea codata a documentului va calatori prin Internet pana la serverele Anoto, care vor identifica proprietarul “parcelei” si vor directiona informatiile spre sediul central al firmei. Aici, programe speciale vor identifica agentul si vor procesa mai departe contractul.
Imaginati-va ca pe pagina alaturata e reclama unui produs care va intereseaza, imprimata cu grila producatorului pe fond. Va veti scrie numele si adresa in spatiul special destinat, apoi veti bifa caseta Vreau informatii. Imaginati-va cataloage de comenzi prin posta sau formularele administratiei publice transpuse pe aceasta “hartie digitala”…
Hartia n-a murit. Ajunge o grila ingenioasa, un stilou high-tech si un telefon performant pentru a o transforma in cel mai grozav dispozitiv de intrare.