În 1986, adolescentă fiind, Tatiana a vizitat Berlinul cu părinții, cu frații și surorile, asistă la o manifestație împotriva Zidului, iar în aglomerația din metrou observă o figură ciudată – o bătrână al cărei chip îi pare cunoscut. Își dă seama stupefiată că este Hitler! Vede în jurul lui patru inși în ținute cenușii, sugerând o gardă de corp discretă, care îl escortează la coborârea din metrou.
Nimeni nu o crede când povestește întâlnirea halucinantă, cu Hitler bântuind prin Berlin, deghizat în femeie vârstnică, trecută de 80 de ani. Berlinul continuă să o obsedeze în mod inconștient, alege să studieze limba germană în loc de franceză și se trezește cu o bursă ce o readuce în orașul german, ale cărui secrete începe să le sesizeze. Aici persistă amintirea Zidului, persistă încă stațiile-fantomă din vreme împărțirii orașului.
Tatiana este eroina unui roman curios, intitulat “Cartea norilor” de Chloe Aridjis, ce reușește să ia prin surprindere cititorul. Este debutul unei scriitoare greu de încadrat: născută în New York, într-o familie cultivată (tatăl – scriitor și diplomat mexican, mama americană – activist și translator), studiază la Oxford și Harvard, o interesează poezia franceză, dar trăiește niște ani buni la Berlin, experiență din care s-a și născut romanul debutului, cu vizibilă tentă autobiografică.
Tatiana cunoaște doi bărbați, unul mai interesant decât altul. Un bătrân istoric, Zweig, cel mai bun cunoscător al istoriei orașului, o angajează să introducă din dictafon în computer eseurile despre oraș. Când istoricul o solicită să facă interviuri cu persoane semnificative prin biografia lor pentru perioada recentă a Berlinului, întâlnește un tânăr meteorolog, Jonas, cu care înfiripă nu doar o idilă și o scurtă relație amoroasă, ci și ieșirea la o mică petrecere, unde are ocazia să coboare într-un lăcaș subteran, numit Popicăria Gestapo-ului (poate folosită și de Stasi?).
Cei doi cercetează Berlinul complet diferit: bătrânul profesor scotocește cotloanele, caută urmele trecutului, și-i dă Tatianei niște exemple cutremurătoare despre folosirea unor clădiri de către naziști, apoi în Germania democrată, susținând că răul cu toată încărcătura lui apasă asupra orașului. Jonas făcuse un desen uluitor în copilăria petrecută în Berlinul de Est: un șir de furnici strecurându-se pe sub Zid, desen ce determină ulterior pasiunea pentru meteorolgie.
Discuțiile Tatianei cu Jonas, observațiile sale despre cer, nori și oraș, formează paginile cele mai originale ale cărții. Le concurează episoade absolut stranii: rătăcirea fetei în popicăria subterană sau întâlnirea cu un travestit, despre care începe să creadă că este chiar bătrânul istoric, prezența unei femei excentrice în intersecție, pe care o poreclește Nătânga. Orașul are încă multe secrete, fata abia le ghicește, fără a intui, totuși, cât sunt de periculoase.
Tatiana îl însoțește pe doctorul Zweig când îi face o vizită lui Jonas, dar la plecare nu vor să fie conduși de gazda lor, se rătăcesc în cartier și sunt atacați violent de către doi tineri. Agresivitatea se putea încheia cu un viol și o crimă, dacă nu s-ar fi lăsat, inexplicabil, o ceață groasă ca o perdea ce stopa orice privire, așa că atacatorii abandonează victimele. Atacul îi dovedește fetei că în Berlin deja au încolțit germenii trecutului nazist, renaște antisemitismul, fapte ce explică retragerea prudentă a bătrânului istoric.
“Cartea norilor” este romanul unei singurătăți fără alinare. Tatiana a crescut într-o casă cu surori și frați, fără momente de intimitate și retragere, așa că Berlinul îi oferă deliciul unei singurătăți după care a tânjit. Eroina pare să ilustreze sindromul ce provoacă anchete și analize: tendința spre izolare. Omul ca animal social tinde să dispară, înlocuit de omul solitar.
Premiul primit în Franța, traducerea în mai multe țări în primii ani de la publicare atrag atenția asupra unei scriitoare care merită urmărită. Dar abia a doua carte va fi proba de foc, lămurind dacă debutul a ținut de hazard, ca întâmplare fericită, sau chiar înseamnă intrarea în literatură a unui autor autentic.
Chloe Aridjis, Cartea norilor, traducere din limba engleză și note de Ioana Pricop, Editura Allfa, 2012, 176 pag.