Între timp, revista a apărut în format electronic și ar urma să fie și tipărită, înțeleg. Trebuie să recunosc, ca design arată peste așteptări, conținutul însă lasă de dorit. Precizez că este vorba despre o modestă parohie bucureșteană, a unei biserici construite după 1989, astfel încât nu este cazul unor mari pretenții.
Pe lângă cele câteva articole de catehizare – relativ bine construite – descopăr însă vechea meteahnă ortodoxă de a se băga acolo unde nu se pricepe. Mai concret, în cazul de față: un articol – de o incultură jenantă – în care se vorbește negativ nici mai mult, nici mai puțin decât despre homeopatie! Și încă în lumina Sfintei Predanii (Tradiții)!! Nu intenționez să personalizez discuția astfel încât nu voi da date mai concrete despre acest subiect – nume, adrese etc.
Oameni buni, homeopatia se învață astăzi la orice facultate de medicină serioasă! Că au existat în istoria acesteia percepții eronate din perspectiva doctrinei creștine, este adevărat. Teoreticienii homeopatiei au fost la rândul lor bulversați de ceea ce au descoperit și au încercat diverse explicații, făcând uneori linkuri improprii.
A pune însă în conflict creștinismul și homeopatia este pueril, dă dovadă de incultură crasă și, adesea, de rea-voință. Nu are nici o importanță că marele duhovnic X sau Y s-ar fi pronunțat împotrivă! Da, este adevărat, au fost emise astfel de „aprecieri” – dar ce pregătire medicală, științifică, au acești oameni!?
Pot lua în considerare reținerile medicilor – dincolo de prejudecăți, ori interese materiale, căci remediile homeopatice sunt semnificativ mai ieftine, diminuând astfel veniturile considerabile ale industriei farmaceutice (de unde și jdemiile de dezinformări) –, așadar ale unor oameni de meserie. Și aici însă este necesar un bemol: așa cum nu este cazul să-ți dai cu părerea în privința unor adânci probleme dogmatice creștine, nefiind specialist în dogmatică, chiar dacă ești teolog, la fel nu este cazul, medic fiind, să vorbești despre homeopatie dacă nu ai studiat-o într-un mediu univesitar! Cu atât mai mult ar trebui să tacă cei care nu stăpânesc ambele domenii: nici măcar nu înțeleg cum funcționează și cu ce „se mănâncă” un asemenea subiect, dar pretind a vorbi în numele Tradiției ortodoxe despre homeopatie!!
În fine, una dintre cele mai credincioase doamne pe care o cunosc, este medic specialist în homeopatie, este profesor-formator pentru nenumărate promoții de medici homeopați și… medic personal al Pr. Rafail Noica! Aceeași respectabilă doamnă este invitată periodic în Grecia, într-un orășel apropiat de Sf. Munte Athos, unde este vizitată pentru consultații și recomandare de remedii homeopate de călugării, în special români, ai Sf. Munte…
Cine nu a auzit de medicul Pavel Chirilă, specialist în homeopatie și fitoterapie, întemeietorul așezământului creștin ortodox „Christiana”?
De unde și până unde așadar Sf. Tradiție (ortodoxă) în conflict cu homeopatia!?
Fiindcă este un sindrom – acela al datului cu părerea, eventual al intoxicării vreunui duhovnic mai năbădăios cu informații semidocte, pentru a-l stârni apoi și a obține reacții „ferme” asupra unui subiect – reiau aceleași precizări cu privire la acupunctură.
Este o realitate, ca și în cazul homeopatiei, antropologia creștină nu și-a calibrat încă doctrina în ceea ce privește antropologia promovată de sistemul taoist grație căreia funcționează de peste cinci mii de ani ceea ce astăzi numim acupunctură. Cu toate acestea, medicina occidentală a acceptat într-un final (vorbim de secolul XX) medicina tradițională chinezească, implicit acupunctura.
Unul dintre cei mai importanți medici acupunctori din România, cunoscător de limbă chineză veche, nu mai trăiește astăzi, din păcate, Dr. Ioan Ladea, i-a tratat prin acupunctură pe Pr. Dumitru Stăniloae, pe Pr. Ilarion Argatu (de la Mănăstirea Cernica), nenumărați alți clerici ortodocși. O știu personal, fiindcă am fost onorat de prietenia Dr. Ioan Ladea…
Cine va citi viața marelui duhovnic Pr. Paisie Olaru de la Mănăstirea Sihăstria, va descoperi că și acesta a fost vindecat de o teribilă boală, în urma unor tratamente naturiste constând în acupunctură, fitoterapie etc.
Să mai spun că în mediile ortodoxe talibane există opinii „ferme” și în privința acupuncturii, ca și al homeopatiei!?…
Așa cum orice foaie parohială ar trebui să-și vadă lungul nasului, să-și păstreze smerenia, adică, și să nu abordeze subiecte pe care nu le stăpânește (oricum, improprii pentru un astfel de loc), la fel ar trebui să se-ntâmple în întreaga Biserică Ortodoxă. Din păcate, semidoctismul agresiv – atât teologic, cât și cel cultural & științific – a luat un avânt neliniștitor în ultimii ani…