Desigur că nu este vreo ruptură intre lupta Italiei la CEDO pentru păstrarea crucifixelor din școli și interzicerea vălului islamic in câteva țări europene. Așa cum am arătat și acum o săptămână, când am vorbit despre vălul islamic, atitudinea cu care sunt abordate aceste chestiuni este departe de a fi cea mai ințeleaptă, cu atât mai puțin are de-a face cu homo religiosus europaeus.
Mai nou – premieră in diplomația românească, fapt datorat, evident, rafinatului teolog Teodor Baconsky aflat in fruntea MAE – România se alătură Italiei in recursul impotriva sentinței CEDO de eliminare a crucifixelor din școli. Agenția catolică Zenit a publicat recent un articol dedicat problematicii simbolurilor religioase, cu titlul “In privința Crucifixului, 10 state susțin Italia in fața Tribunalului European”. “Pentru prima dată in istoria CEDO, 10 state, intre care și Rusia, s-au declarat “amicus curiae”, pentru a susține Italia in recursul contra sentinței Curții, prin care se interzicea expunerea crucifixului in aulele școlilor publice”, precizează ZENIT.
CEDO urmează să ia o decizie in 30 iunie după ce a comunicat in 1 iunie 2010 la European Centre for Law and Justice lista statelor care s-au alăturat Italiei: Armenia, Bulgaria, Cipru, Grecia, Lituania, Malta, Monaco, San Marino, România și Federația Rusă. Aceste 10 state, care fac parte din cele 47 de națiuni membre ale Consiliului Europei, au solicitat in mod formal să se poată prezenta ca parte terță in cadrul procesului și să poată susține oficial, la CEDO, observații scrise și orale. Dar presa din România nu prea a fost sensibilă la cele de mai sus…
Putem observa la o analiză rapidă că aliații Italiei nu sunt marile țări din Europa, membre UE. In schimb, intre țările Consiliului Europei regăsim alături de Italia cinci țări ortodoxe (Bulgaria, Cipru, Grecia, România, Federația Rusă) – și nici Armenia nu este catolică -, fapt deja semnificativ. Celelalte sunt țări foarte mici ca populație, care au și o relație geo-politică specială cu Italia (Malta, Monaco, San Marino), și care, alături de Lituania, constituie, iată, singura “contrabalansare” catolică la grupul ortodocșilor. Deocamdată, Polonia, Spania – adesea mai catolice decât papa -, nu se prea aud…
Situația in discuție este o hârtie de turnesol cu multiple semnificații. Care va fi rolul ortodoxiei in Europa de aici inainte și in ce măsură politica externă este și poate fi influențată de orientarea religioasă a populației majoritare – sunt doar câteva intrebări la care merită meditat cu seriozitate.
Tot agentia catolică ZENIT arată că Guvernul italian “face toate demersurile posibile” pentru a obține anularea sentinței din 3 noiembrie 2009. In același timp un număr de 12 ONG-uri au fost admise la CEDO tot ca parte terță. Ca să fim onești, trebuie precizat că și alte state europene, printre care Austria și Polonia, care din motive interne nu s-au putut constitui “parte terță”, au declarat public susținerea simbolurilor religioase și că refuză a le inlătura din spațiile școlilor.
“Este vorba de un precedent important pentru CEDO, deoarece statele membre intervin de obicei doar când o sentință afectează un cetățean propriu. Chestiunea Crucifixului este și ea unică și fără precedent: 10 state au decis să explice CEDO care este limita capacității sale de a crea noi drepturi, impotriva voinței statelor membre. In această decizie trebuie să vedem o contrabalansare a puterii Curții”, a precizat pentru ZENIT Gregor Puppinck, director al European Centre for Law and Justice.
Decizia CEDO din 3 noiembrie 2009 ajunsese la concluzia că prin afișarea Crucifixului se viola articolul 2 al Protocolului nr. 1 (Dreptul la educație), ca și articolul 9 (Libertatea religioasă) din Convenție. Această decizie a fost ferm criticată de foarte multă lume, inclusiv de experți. Unii au considerat-o “incerare de impunere a laicismului”, in timp ce Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu prevede că statul este “obligat la neutralitate confesională in cadrul educației publice obligatorii” sau in orice alt sector public. Realitatea demonstrează, arată ZENIT, că numeroase state membre ale Consiliului Europei sunt state confesionale, in sensul că au o religie oficială și vorbesc de Dumnezeu in legile și constituțiile proprii.
…Fără doar și poate, respectul pentru un simbol religios presupune o abordare non-fanatică de ambele părți – și oficiali, și credincioși (acolo unde oficialii nu cred in cele sfinte). Iată de ce au fost voci care au considerat că numai dinlăuntru se vor putea diminua excesele islamului. Cu condiția ca populația respectivă să le și considere ca atare. Este motivul pentru care susțineam acum o săptămână că măcar la nivel de conviețuire cu musulmanii, România este un bun exemplu, nu este cazul să mergem pe urma Belgiei și să interzicem – stupid și ieftin – purtarea vălului. Nu mai departe de acum câteva zile, muftiul de Constanța, Iusuf Murat, declara relaxat că, in ceea ce privește familia sa, este la latitudinea soției să poarte sau nu vălul. Iar aceasta a ales să nu-l poarte.
Oare când vor invăța occidentalii cum funcționează legea numită tentația fructului oprit?
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura Humorului, Bucovina) are o licență in filosofie (Universitatea București) și un master in antropologia spațiului sacru (Universitatea de Arhitectură ”Ion Mincu”). Este doctorand al Universității București, Facultatea de Litere, cu o temă interdisciplinară in care continuă studiile de antropologie a religiei. A fost director al Editurii Muzicale și profesor de istorie a religiilor in invățământul preuniversitar. A susținut o bogată activitate in presă: studii, articole, eseuri, recenzii, proză scurtă, editoriale, interviuri – in jurnale, reviste culturale și cu profil spiritual -, producator și realizator de emisiuni radio, numeroase colaborări la principalele televiziuni centrale. In ultimii ani a fost editorialist și editor coordonator (departamentul cultură-religie) la ziarul ”Adevărul” si redactor-șef al revistei ”Adevărul literar și artistic”; ulterior a fost senior editor la agenția de presă ”NewsIn”, coordonând departamentele de cultură-religie și media-publicitate. Actualmente semnează o rubrică săptămânală in suplimentul ”Aldine” al ziarului ”România liberă” și predă istoria religiilor la Universitatea București.