în camera cu numărul 13 doamna chiriachița născută katanulis
privea pe fereastra hotelului camberi
în față dunărea umflată și grasă ca burta unui pește
marinari țanțoși cu chipiurile trase pe frunte
soarele încă arde
barcagiul strigă furios că i-a fugit nevasta
cu altul la tulcea un capitan de vas
n-o să mai mănânce hamsii
femeia își așază cochetă părul
același ruj corai de 40 de ani
încă mai are pielea arămie
celelalte camere sunt goale nu mai
locuiește nimeni aici.
nici el.
i se spune hotelul cu stafii
balconul stă să cadă candelabrul vechi
știe povestea grecoaicei.
un copil înaltă un zmeu în culorile curcubeului.
„clic” se aude
declanșatorul unui aparat foto.