Haruki Murakami
Tsukuru Tazaki cel fără de culoare și anii săi de pelerinaj
Editura Polirom
Traducere din limba japoneză de Florin Oprina. „Tsukuru are 36 de ani și multe, multe amintiri, care nu-l lasă să-și trăiască prezentul. Gândurile îl poartă adesea la o gașcă aventuroasă din liceu, în care fiecare membru avea, în loc de nume, o culoare: fetele erau Neagra și Dalba, iar băieții Albastru și Roșu. Al treilea băiat din gașcă era el, Tsukuru, omul fără de culoare, al cărui nume înseamnă «cel care face». Tsukuru are 36 de ani, este inginer și are un vis: să construiască gări. Are însă și o nefericire: se vede pe sine ca pe un vas fără conținut, părăsit de toți din pricina golului său lăuntric. El își trăiește viața în singurătate până în momentul în care o cunoaște pe Sara. Ea îl ascultă, îi află nefericirile și încearcă să-l ajute, îndemnându-l să plece în căutarea prietenilor din liceu și să se-mpace cu ei. Abia apoi se va întoarce la ea și o va iubi și va fi fericit.”
Jan Guillou
Cavalerul templier
Editura Univers
Traducere de Dan Ciobanu. Volumul al doilea din „Trilogia cruciadelor”. Reluând firul primului volum, „Drumul spre Ierusalim”, „Cavalerul templier” „spune povestea lui Arn și a Ceciliei, siliți, ca penitență pentru dragostea lor, să trăiască departe unul de altul, el luptând în Țara Sfântă împotriva sarazinilor, iar ea claustrată într‑o mânăstire de maici din Goția, deloc străină de nesfârșitele războaie ale bărbaților. Istoria iubirii lor se împletește cu istoria mare, a ciocnirii între civilizațiile creștină și musulmană, a luptelor pentru locurile sfinte și pentru coroane regale, în care eroii întâlnesc personaje istorice reale precum Saladin, Odo de Saint‑Amand, Knut Eriksson sau Richard Inimă de Leu, iar toate acestea le pun mereu la încercare convingerea că destinul îi va readuce împreună.” Volumele trilogiei au fost deja ecranizate în filme de mare succes.
Octavian Soviany
Călcâiul lui Magellan
Editura Cartea românească
Scriu editorii: „Aparente reportaje de călătorie, bogat împănate cu referințe livrești, poemele lui Octavian Soviany sunt, totodată, incursiuni prin arhivele prăfuite ale istoriei, promenade nostalgice prin trecutul artei și al literaturii. Autorul construiește aici harta, puternic personalizată, a unei Europe bântuite de aspirația secretă a propriei sale nimiciri, pune pe hârtie frisoane thanatice, e obsedat de forțele distructive ale istoriei. Câteva poeme de dragoste aduc puțină lumină, ici-colo, în acest univers, configurat în culori sumbre, cu un accentuat sentiment al zădărniciei. Astfel încât, și în Calcâiul lui Magellan, Octavian Soviany se dovedește, înainte de toate, un poet al prafului și al pulberii.”
Alain de Botton
Eseuri de îndrăgostit
Editura Humanitas fiction
Traducere de Oana Cristescu. „Cum se împacă o poveste de dragoste cu filozofia sau cum se împacă un tânăr care i-a învățat bine pe filozofi cu dragostea? Prologul poveștii e în cer, într-un avion al companiei British Airways. Apoi, ca în orice dragoste, cei doi coboară pe pământ… Există două moduri de a înțelege întâmplările dragostei: unul mistic sau măcar mitic și unul filozofic. Cartea lui Alain de Botton le ia pe amândouă în serios și le ironizează cu grație pe amândouă. Pe de o parte semne prevestitoare și destin, pe de alta Platon și Sein und Zeit, pe de o parte fatalism romantic, pe de alta Kant, pe de o parte orbire și săgeți ale lui Cupidon, pe de alta analiza lucida, pe de o parte «numai noi», pe de alta omenirea. Scrisă cu nerv, cu haz și surprize, cartea poate fi citită de toți cei care sunt amăgiți sau dezamăgiți de o poveste de amor.”
Ion D.Sîrbu
Opere
I. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
II. Corespondența
Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă
Ediție îngrijită, cronologie și note de Toma Velici, în colaborare cu Tudor Nedelcea; introducere de Eugen Simion. Ediția cuprinde două studii introductive de Eugen Simion, jalonând principalele idei critice (unul la fiecare volum); o cronologie detaliată, bazată pe toate sursele documentare cunoscute până acum, echivalând cu o schiță biografică; o notă lămuritoare asupra ediției; variante, articole și interviuri ale lui I. D. Sîrbu; note și comentarii; extrase din referințele critice despre jurnal și corespondență, la ambele volume; un indice de nume, după care putem studia trimiterile scriitorului la personalitățile evocate; ilustrații (fotografii, reproduceri de manuscris). Realizatorii ediției nu promit continuarea ei cu editarea prozei, a teatrului și a publicisticii, probabil datorită dificultăților de a găsi subvenție de stat sau finanțare privată.
Andreea Nanu
Ziua cea mai albă
Editura Eikon
Romanul este prefațat de doamna Antoaneta Ralian, care scrie că „autoarea este o estetă în maniera lui Gaston Bachelard, pasionată să distileze esențe tari din imagini cotidiene, adunând totul cu meticulozitatea colecționarului (care se lasă) fascinat de jocurile memoriei.” și este primul volum al unei tetralogii, inspirat de lupta lui Iacob cu Îngerul, o metaforă pentru viața fiecăruia dintre noi. Cartea poate să atragă cititorii prin schimbarea de ton pe care o propune în peisajul literaturii actuale, o revenire la o proză densă, lirică. Autoarea a studiat științele politice la Universitatea București și lucrează la Administrația Prezidențială.