Iain M. Banks

Spectrul lui Phlebas (Nemira, 2008, trad. Roxana Brinceanu) este prima carte (Consider Phlebas, 1987) din seria Cultura a lui Iain M. Banks. Pana in prezent, autorul britanic a mai publicat in aceeasi serie: The Player of Games (1988), Use of Weapons (1990), Excession (1996), Inversions (1998), Look to Windward (2000), Matter (2008) si volumul de proza scurta The State of the Art (1989).
In romanul recent aparut in versiune romaneasca este vorba despre ciocnirea a doua civilizatii: cea a Culturii si cea a Idiranilor, ciocnire care se exprima printr-un razboi intre acestea. Cultura, o civilizatie in care li se acorda o mare importanta masinilor, a intrat in razboi pentru a-si pastra linistea constiintei. Atata tot. In rest, nu are nevoie de resurse, nu este expansiva. Se vorbeste doar despre “tehnologia compasiunii”, adica ajutorul pe care il poate da altor civilizatii, ca s-o duca mai bine. Idiranii sunt o civilizatie in expansiune, practicand colonizarea teologica si disciplinara. Jihadul lor este pentru “a linisti, a integra si a instrui” speciile inferioare.
Personajul principal, ale carui aventuri le urmarim in cele peste 600 de pagini, este Bora Horza Gobuchul, un Schimbator de pe asteroidul Heibhore. El isi poate schimba infatisarea, poate “impersona” diverse personaje (ia forma lor, li se substituie). Pentru aceste talente (si pentru altele) este angajat de Idirani, iar misiunea lui este recuperarea Mintii unei nave a Culturii.
Ajunge prizonier pe o nava de pirati, mercenari sau ce-or fi ei, apoi se integreaza in echipaj si ia parte la diverse “misiuni”. Nava piratilor se numeste Turbulenta in Aer Clar, dar si celelalte nave care apar au nume la fel de poetice (ca in serialul Andromeda, dar cu zece ani mai devreme): Mana lui Dumnezeu 137, Energie nervoasa, Sfarsitul Inventiei, Apocalipsa neregulata, Proteza Constiintei… dar si No More Mr Nice Guy (aici fantezia traducatoarei s-a blocat). Urmeaza alte aventuri, ca de pilda episodul de pe insula Mancatorilor (episod care putea foarte bine sa fie o nuvela publicata separat), jocul de Damage (la fel, o alta poveste, putea face parte din orice carte) dupa care, impersonandu-l pe seful piratilor, Horza preia conducerea afacerii, dar foloseste nava si echipajul pentru a ajunge pe Lumea lui Schar unde se afla Mintea. Episodul final, cautarea/gasirea Mintii, se intinde pe mai bine de 200 de pagini. Trebuie sa recunosc ca Banks se pricepe sa scrie o carte de aventuri, aceste ultime pagini se citesc foarte usor si tin cititorul lipit de pagina. Pana la final, ca in Cei sapte magnifici, aproape toate personajele mor, dar ramane loc pentru continuarea aventurilor. Mai ales ca razboiul e mare (desi, ni se spune la urma, in addenda, a durat doar 48 de ani).
Romanul lui Banks este o lectie de maiestrie scriitoriceasca, oricine poate invata de aici cum se scrie un roman de aventuri spatiale. Ma mir ca Hollywoodul a lasat sa treaca douazeci de ani de la aparitia cartii si n-a ecranizat-o. Ca ar merita.