Reflecțiile de mai jos, improvizate, dar nu intenționat ghidușe, mi-au fost induse de lectura, intru odihnă, a unei simpatice cărțulii apărută la Editura Nemira: Ghidul leneșului. Mic tratat pentru leneși rafinați, de Tom Hodgkinson (foto). Nimic mai potrivit pentru o dimineață mohorâtă, in care nu ai chef să te ridici din așternutul seducător, deși pustiu, decât să deschizi un astfel de volum care-ți incurajează, prompt, moleșeala. Și care, in plus, are darul de a nu-ți pune prea tare mintea la contribuție, fiind destinat unor asemenea momente. Dar datoria m-a scos din plăcuta stare și m-a făcut să-mi dau cu părerea, nu atât de jovial și de convins pe cât se arată autorul ghidului mai sus amintit, despre lene. Asta pentru că de mic mi s-a inoculat eronata ipoteză că nimic nu este mai detestabil pe lumea asta decât un om leneș. Ce-i drept, in copilăria mea lenea era un păcat capital, căci comunismul nu tolera inactivitatea, condamnând-o prin tot felul de produse (comice azi) propagandistice, ce indemnau la muncă, la depășirea planului. Mai târziu, m-am bucurat să găsesc eseuri semnate de rafinați ai gândirii precum Al. Paleologu sau Andrei Pleșu, care reevaluau meteahna cu pricina, considerând-o demnă de toată stima. Lenea nu este, contrar inerțiilor, o impotență a gândirii, o sterilitate faptică. Dimpotrivă: e o obligatorie etapă in elaborarea oricărei activități mai acătării. Eu unul o consider un semn de respect față de propriul intelect și, dacă Domnul a fost mai milostiv, față de propria inteligență. Naturile agitate nu iși rezervă răgaz pentru a filtra cognitiv ceea ce infăptuiesc, iar asta conduce de cele mai multe ori la o dezorganizare vizibilă. Lenevind nu faci decât să contempli (activitate eminamente masculină, de aceea probabil imi repugnă cucoanele poltrone; femeilor lenea nu le șade bine dacă nu le imprimă o lascivitate salvatoare: dar și când se petrece astfel…). Or, lumea din jur se cere mai ales contemplată și abia apoi manipulată, organizată, pusă la cale. Nu cred in opreliștile pe care obiceiul oriental de a tândăli pe canapea, in pat le-ar pune in calea realizării cine știe căror mărețe planuri. Am găsit, cu ani in urmă, intr-o carte a lui Paleologu (Bunul simț ca paradox) o frază pe care incerc s-o aproximez: “Lene insurmontabilă nu ne provoacă decât lucrurile pentru care suntem funciarmente incapabili”. Are dreptate, cum altfel? O cunosc pe propria-mi piele: persoanele care par extrem de active au și o rarisimă disponibilitate de a se deda cu maximă voluptate lâncezelii. Numai că există diverse moduri de a lenevi: multe sunt cu mult mai lucrative, in plan spiritual, desigur, decât munca propriu-zisă. Prima reacție pe care o experiență copleșitoare ți-o impune este repaosul. Ai nevoie de nițică pasivitate, de relaș pentru a rumega ceea ce se intâmplă. Cărțile care mă copleșesc, care mă domină, stilistic sau altfel, imi impun, inainte de toate, tăcerea. Simt nevoia de a mă despărți pentru o vreme de ele, pentru a avea după aceea curajul de a le “ataca”. E o mostră de lene constructivă, pentru că numai in acest mod totul se poate sedimenta, se poate decanta. Cei ințelepți mereu au tras o gură de aer inainte să se apuce de o treabă mai importantă. E o glumă grăitoare in această privință: acostat de un tânăr cu intrebarea: “ce faci, bade, șezi și cugeți?”, bătrânul răspunde fără să șuguiască: “Nu, numai șed”. Uneori e nevoie dor să ședem, pur și simplu. Cine nu știe să facă asta la timpul potrivit, nu dă randament. Și ratează una din plăcerile vieții. Care nu sunt chiar atât de multe incât să ne permitem să le ocolim, din obtuzitate, din prejudecată. Prin urmare, să fim leneși, măcar din când in când. Pentru că ea poate fi un filtru care ne temperează ieșirile, care ne stimulează imaginația. Din lene, inchei subit aici…

BOGDAN CRETU (nascut la 21 ianuarie 1978, in judetul Constanta) este lector la Catedra de Literatura Romana din cadrul Facultatii de Litere, Universitatea “Al.I. Cuza” din Iasi. Doctor in filologie, cu distinctia magna cum laudae, din iulie 2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explorari in critica si eseistica actuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul pentru debut al revistei “Convorbiri literare”); Matei Visniec – un optzecist atipic (Premiul pentru debut al “Ziarului de Iasi”, nominalizat la Premiul pentru debut al revistei “Romania literara”), Lecturi actuale. Pagini despre literatura romana contemporana (Premiul pentru critica al revistei “Ateneu”), Utopia negativa in literatura romana. Cronicar literar, eseist; a publicat in jur de 500 de articole in diferite reviste culturale. Semneaza prefete la numeroase volume, antologii etc. Redactor al revistei “Paradigma”. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Asociatiei pentru Literatura Generala si Comparata. Din 2006, semneaza o rubrica saptamanala in “Ziarul de Iasi”. Colaborator la emisiunea “Convorbiri literare” a Radio Iasi, din 2006.

Subiecte #"Ghidul lenesului"#Tom Hodgkinson