Graficianului Ion Atanasiu, personaj agitat, locvace, fragil si incantator, i se potriveste bine numele de simeza “Delamare” si prenumele de breasla, “Ionica”. Caci Atanasiu e ca spuma Bosforului in prora caiacului lui Nastratin. E hatru si galgaitor in povestile sau comentariile sale care se prelungesc subtil pe pupitrul de desen. Intre studentii sai de la sectia de grafica si atelierul-locuinta – de o autentica boema a taclalei, din “Bateau Lavoir”-ul bucurestean de pe str. Selari -, Ionica capteaza o lume misterioasa de snoava citadina.
Nascut in 1955, in capitala, termina studiile, dupa mai multe examene de admitere, in 1983. Atanasiu are o expozitie personala consistenta la 40 de ani, la galeria Simeza. Dupa 1991, palmaresul sau puncteaza acrosaje cam in toata Europa, atinge Japonia si coasta de est a SUA. Atanasiu-Delamare este o marca sigura a graficii noastre de sevalet, in descendenta Kazar-Octav Grigorescu-Done Stan. Ca sa dam si referinte livresti, Ionica pare a fi, in ordinea desenului colorat, un “Momo” si totodata “O poveste fara sfarsit”. Miceliul liniei lui de penita descrie cate o istorioara benigna, cu martoage, biciclete pe acoperis si chipuri nauce privind angrenaje improvizate. Lumea lui Ionica Atanasiu se agita moale, ca intr-o picatura de iaz verde pusa sub microscop. Desenatorul propune registre largi, vide, populate doar de valuri tonale, ca un fundal de palimsest propice povestii. Apoi aglomereaza intr-un ungher un caier figurativ, care se rasfira mai cu seama in prinderi mecanice improvizate. Sunt ruine citadine, bric-a- brac-uri domestice din care apar fructe, patrupede, arlechini. Este pur si simplu visul, dicteul grafic al mainii dand – precerebral – tarcoale formei. Astfel, Ion Atanasiu pare a fi identificat si pus la lucru lichidul amniotic al desenului.
De peste un deceniu, cautarile artistului insista pe rafinamentul laviului policrom, care inghite si hraneste narativul linear. Daca Delamare nu a lasat un corpus de acvaforte, pentru care are dotari sigure, este din pricina ca l-au sedus culoarea de apa si cernelurile colorate. In loc sa atace cu acizi desenul asternut in razletirea gandului figurator, cu duct usor, intocmai ca zgarietura in ceara, lui Ionica Atanasiu ii place sa imbaiaze regnul liniar in aburi colorati. Plansele sale devin astfel un unicat pretios, irepetabil, cu toate ca secventiat intr-o nesfarsita poveste. Nici un val nu se-aseamana, cand se-nsumeaza vraja.