Intr-una din cartile sale, istoricul Nicolae Iorga afirma ca ierarhul Pahomie a fost “cel mai de seama carturar dintre clericii moldoveni din acel timp” (sfarsitul secolului al XVII-lea, inceputul secolului al XVIII-lea). Saptamana trecuta cuviosul ierarh Pahomie de la Gledin a fost canonizat, in prezenta unor importante fete bisericesti din Romania si Ucraina.
Cuviosul Pahomie (se pare cu numele de botez Petru) s-a nascut in preajma anului 1674, in satul Gledin, de pe Valea Sieului. Un pomelnic pastrat la schitul Pocrov aminteste ca, inca din tinerete, Pahomie a trecut in Moldova, ca foarte multi tineri ardeleni din vremea aceea, si a fost primit ca frate la Manastirea Neamt, unde erau foarte multi calugari veniti din Ardeal.
In 1697, la varsta de 25 de ani, a fost calugarit. Dupa moartea parintelui egumen Ioan, obstea marii lavre a Neamtului il numeste, la nici treizeci de ani, in fruntea ei, pe care o conduce pana in anul 1704. Apoi a parasit manastirea si a plecat la Kiev, unde a stat doi ani. Aici, in Lavra Pecerska, il cunoaste pe Sfantul Dimitrie al Rostovului, caruia ii devine ucenic. Se intoarce la Manastirea Neamt in 1706 si se hotaraste sa aleaga sihastria intr-o padure langa Muntele Chiriacul. Auzind despre viata sa, domnitorul, cu mitropolitul, episcopii si egumenii manastirilor au hotarat sa-l cheme episcop de Roman. A pastorit aici sapte ani si trei luni. L-a uns domn pe Nicolae Mavrocordat in Biserica Sfantul Nicolae, la 8 noiembrie 1711.
La 1 martie 1714, Pahomie paraseste de buna voie scaunul arhieresc. A venit la Neamt, unde a stat patru zile, si apoi s-a retras, din nou, langa Muntele Chiriacu. Aici, la Pocrov, a construit lacas de rugaciune, cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului.
Dupa multe necazuri, Pahomie a pornit in pribegie la Kiev, oprindu-se la Lavra Pecerska. A trecut la cele vesnice la 14 aprilie in anul 1724 si moastele lui sunt pastrate pana astazi in Paraclisul Sfantul Stefan din Lavra Pecerska.
Activitatea lui ca ierarh si monah, preocuparile si conceptiile sale – cuprinse in special in testamentul sau scris la Lavra Pecerska – au generat un curent innoitor in viata monahala a Bisericii moldovene din acel secol. Localnicii din Pocrov au descoperit abia in urma cu zece ani ca sfantul Pahomie s-a nascut in satul lor.