In familia Balacenilor, un singur reprezentant s-a apropiat de domeniul stiintei: bunicul meu, un autodidact care s-a remarcat printr-o multime de inventii, printre care si primul obiect zburator de la noi din tara. Primul planor care a zburat in Romania a fost construit de bunicul pe la 1900, inainte de Vuia si Vlaicu. Al doilea om de stiinta sunt eu.
Pe linie materna insa, am mostenit interesul stiintific de la mai multi inaintasi. Tatal mamei mele era medic, un frate al lui era profesor de medicina la Iasi, iar cel de-al doilea, Paul Riegler, profesor universitar de medicina veterinara, a infiintat Institutul Pasteur din Romania.
Ca antecedente in aceasta directie, exista ceva si in familia Balaceanu, in sensul ca tatal strabunicii mele a fost doctorul Apostol Arsachi. Medic neurolog format la Viena, protoiatros la Spitalul Coltea, arhiatros pe Bucuresti, cu o clientela foarte numeroasa, Arsachi a fost un personaj extrem de pitoresc in epoca.
A inceput prin a fi secretar domnesc sub Caragea Voda, a devenit prim-ministru sub Cuza si, in cele din urma, senator sub Carol I. Deci o cariera stiintifica, dublata de una politica – ambele la fel de stralucite. Un personaj foarte interesant, asadar, care ulterior a pus bazele unei fundatii la Atena, Arsachionul, care functioneaza si astazi.
E drept ca familia mea, atestata la 1247, a fost implicata in toate evenimentele politice importante ale istorie noastre. Dar eu, de cand ma stiu, am dorit sa urmez medicina. Departe de a-mi impune alt traseu, familia mea a fost foarte incantata de aceasta alegere.
Medicina era o profesiune frumoasa, foarte bogata in posibilitati de realizare. Mi-am implinit visul muncind. Am terminat facultatea in aâ¬~46-aâ¬â¢47, cand comunismul nu era inca in floare, si m-am afirmat repede, deoarece am facut cercetare stiintifica. Am devenit cadru didactic inca din anul III aâ¬â cum se purta pe vremea aceea -, deci imi facusem o platforma cand au venit comunistii la putere si am respectat aceasta platforma pe cat mi-a stat in putinta.
De pilda, desi niciodata nu am mai putut preda, mi s-a oferit posibilitatea sa ma afirm in plan stiintific si m-am bucurat de consideratia pe care mi-au acordat-o numerosii mei pacienti, printre care unii cu relatii foarte puternice, pentru ca eram un medic bun.
Acest lucru a fost recunoscut, s-a apelat la mine si, in felul acesta, am putut sa ma strecor relativ usor prin perioada comunista. In anii aâ¬â¢50 eram prezent la posturile de radio si televiziune aâ¬â foarte mult cu cercetarea stiintifica; ulterior, regretatul Iosif Sava m-a invitat de nenumarate ori in emisiunile sale si inainte de 1989.
Trebuie sa recunosc ca, pentru el, la inceput, a fost un lucru extrem de riscant, iar pentru mine traumatizant. Nu ne era usor sa vorbim doua ore, pe viu, intr-o perioada in care stiai ca orice fraza, mai ales scoasa din context, putea sa abata asupra ta o serie de necazuri.
Fara sa aiba vreo legatura cu prezenta mea in prim-planul mediatic, in 1956 am fost exclus din cercetarea de laborator. Am avut insa norocul sa pic pe un domeniu la care nimeni nu se astepta: cibernetica. Pe atunci nu aveai nevoie de laborator; erau suficiente capul, creionul si hartia.
Am fost precursor al ciberneticii in tara noastra, alaturi de Edmond Nicolau, fapt care a starnit o oarecare emotie, si m-am bucurat de un statut de cap de linie, daca pot spune asa: am fost unul dintre fondatorii ciberneticii romanesti. E adevarat ca am fost sprijinit mult – si de Coanda, si de altii -, avand posibilitatea sa particip la cateva congrese internationale si sa ma afirm peste hotare. In tara, din punct de vedere oficial, relatiile cu puterea comunista erau foarte proaste. Altminteri, ei au apelat de foarte multe ori la profesiunea mea.
Am ingrijit si am tratat, de-a lungul anilor de dictatura totalitara, foarte multe personalitati politice din nomenclatura comunista, multe dintre ele nume notorii pentru marele public – nu vreau sa dau nici un exemplu, spre a nu naste comentarii inutile; e vorba de personalitati care, intr-un anumit fel, m-au protejat atunci mult, nu de alta dar aveau nevoie de mine. A fost o protectie platita insa cu o vigilenta permanenta din partea mea si cu grija de a nu ma surmena.
Putina lume stie, de pilda, ce bucurii imense mi-a oferit si imi ofera si astazi faptul ca pot sa pictez aâ¬â un numar important de tablouri din casa mea sunt realizate de mine. Pictez inca din copilarie, de cand m-a invatat mama, ea insasi foarte talentata in arta sevaletului si o fiinta cu inclinatii artistice extrem de pronuntate, in ciuda faptului ca se tragea dintr-o familie austriaca puternic ancorata in cercetarea stiintifica. Mi-a placut foarte mult sa fac fotografie de arta, iar mai nou sunt atras de inregistrarile video, care vin in completarea hobby-ului meu fotografic.
Uneori imi place sa citesc si cate un roman politist si, marturisesc, cateodata, atunci cand sunt obosit, simt nevoia sa ma uit chiar la cate un film idiot. In general insa, nu-mi pot permite sa acord prea multe ore relaxarilor de acest gen.
Timpul meu este atat de dramuit si cronometrat, mai ales in ultima vreme, de cand am iesit la pensie! Sunt la conducerea Universitatii Ecologice, la conducerea Institutului de Antropologie, la care se adauga activitatea personala in domeniul medicinei si, in ultimul timp mai cu seama, o activitate culturala deosebita.
Scriu carti. De pilda, o sa-mi apara o carte riguros stiintifica, aâ¬oAnatomia sistemului nervosaâ¬?, completare a unei lucrari de neuropsihologie pe care am editat-o anul trecut, iar de curand a iesit de sub tipar semnalul unui tom despre istoria familiei mele, aâ¬oSaga Balaceniloraâ¬?.
Lucrarea este de fapt reeditarea unei carti care a aparut in aâ¬â¢90 si a fost scrisa in aâ¬â¢89. Am refacut acum aâ¬oSaga Balaceniloraâ¬? in niste in conditii grafice deosebite, cu completari si informatii care nu puteau fi publicate inainte de aâ¬â¢89, atunci cand a fost scrisa.
Ar mai fi ceva: sper ca in viitor sa reeditez o lucrare pe care am publicat-o cu mai mult timp in urma si pe care intentionez sa o prezint de aceasta data cu totul altfel: un studiu asupra Cabalei, aâ¬oIntre gnoza si magieaâ¬?. La activitatea editoriala se adauga cursurile si conferintele pe care le tin, or toate astea necesita timp.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar