Ii rog pe cititori sa-mi ingaduie sa aman, pana miercurea viitoare, episodul privind rezerva de aur, anuntat pentru astazi. O fac pentru ca o disputa intervenita in dezbaterea publica, referitoare la prognoza PIB-ului pentru 2009, mi se pare a fi de mai mare actualitate in acest moment. Mai ales ca, intre multele preziceri interne, unele evident exagerate, mergand pana la minus 12 la suta, a fost pusa pe rol si o informatie de la FMI, venita pe surse: ca prognoza pentru Romania, de minus 4 la suta, va fi revizuita la minus 8 la suta.
Un lucru e cert: cifra ori cifrele (in cazul ca ar putea fi doua) ce vor exprima cresterea economica a Romaniei, la capatul acestui an, sunt de cea mai mare insemnatate. Dar cifrele avansate de numerosi prezicatori, unele mici, altele mari, n-au cum sa fie toate adevarate. Fiind inscrise pe o plaja larga, intre 6 si 12 la suta, se exclud unele pe altele. Iar cifra de la FMI, venita pe surse, e greu sa fie socotita credibila. O delegatie a Fondului Monetar International, care va analiza impreuna cu autoritatile din tara noastra realitatea macroeconomica, urmeaza sa soseasca la Bucuresti abia pe 29 iulie. Atunci, asadar, dupa finalizarea analizelor, vom sti daca prognoza pentru Romania va fi modificata ori nu. Pana atunci insa multe lucruri se pot schimba.
Jocul de-a prezicerea viitorului in economie, fie a celui foarte apropiat, fie a celui mai indepartat, mi se pare periculos. Mai cu seama ca este dominat de un pesimism accentuat si galagios. Si de o prejudecata: aceea ca pesimistul ar fi un optimist bine informat. Ma tem insa ca pesimismul a devenit o haina cautata cu orice pret si imbracata cu fala, fiindca e la moda.
Poate ca uneori e chiar bine sa pui raul in fata. Dar cand vii dinaintea unei populatii si asa descurajate, descumpanite si speriate, si-i spui ca stii tu cat de rau ii va fi, desi in lumea mare prognozele unor celebre institutii de analiza cad unele dupa altele, nu cred ca e calea care sa ne scoata din necaz. Dimpotriva, ar putea sa ne afunde.
Sa fim bine intelesi: nu pledez pentru ascunderea adevarului. Dimpotriva, nu cred ca rostul mass-media este acela de a se ocupa de trenurile care sosesc la timp in gara. si sunt convins ca au dreptate acele manuale de jurnalistica in care se spune apasat ca in primul rand trenurile care intarzie trebuie sa faca obiectul analizei presei. Dar nu si trenurile pe care unii sau altii, pesimisti din fire, isi pot inchipui ca vor intarzia, desi ei n-au cum sa stie ce va fi in realitate.
Decat sa ne intrecem in scenarii, care de care mai pesimiste, mai bine ar fi sa vedem ce-i de facut pentru a atenua efectele crizei mondiale. Pentru ca, incepand de prin octombrie 2008, criza a grabit, in Romania, producerea unui soc intre modelele de dezvoltare invechite si disciplinele proprii globalizarii economice. Fapt ce ne obliga, de acum incolo, sa vizam excelenta in practica economica. Dreptul de a gresi nu mai exista. E adevarat ca numeroase agentii de notare sau centre de analiza au plasat Romania intr-un context nefericit, intr-o pozitie in niciun caz de invidiat, intre cele mai vulnerabile tari din Europa. Nu strica niciodata ca astfel de avertismente sa fie luate in seama. Doar traim intr-o lume plina de capcane si de riscuri. Si nu puteam sa nu tinem cont de analizele unor agentii specializate privind starea economiei romanesti. Pentru ca mediul de afaceri din Romania n-a scapat de necazuri. Si nici statul. Multe necazuri fiind legate de faptul ca a intarziat nejustificat de mult trecerea la o alta maniera de organizare a muncii, dominata de spirit managerial modern, de flexibilitate si caracter prospectiv.
Acum, in vara lui 2009, Romania are multe probleme de rezolvat. Exista insa o urgenta a urgentelor: asigurarea echilibrelor macroeconomice. Daca vrem sa optimizam PIB-ul Romaniei. Cantitativ si calitativ. Dar e posibil? Da. In doua etape insa. Caci masurile esentiale, care sa asigure plusuri de competitivitate si eficienta, nu vor putea fi luate imediat. Si-atunci? In prima etapa ar putea fi ambalate trei motoare: disciplina financiara, disciplina salariala si disciplina consumului.
Intr-o cursa lunga, de aproape un deceniu, am reusit sa asiguram concomitent o crestere mare a PIB-ului si dezinflatie totodata. Mentinerea deficitului bugetar sub 3 la suta din PIB a fost astfel posibila fara eforturi extraordinare. Cand insa nici PIB-ul si nici preturile nu s-au mai incadrat in tendintele cu care ne obisnuiseram, in toamna lui 2008, deficitul bugetar a luat-o razna. De fapt, acesti indicatori se influenteaza unii pe altii. PIB-ul nu poate fi in niciun caz pe deplin sanatos si performant intr-un climat economic dominat de un deficit bugetar mare.
Principala dificultate consta in aceea ca avem prea multe lucruri de facut. Si toate sunt prioritati. E greu de ales, intre toate aceste prioritati, pe care sa le decupam mai intai pentru a le duce la bun sfarsit. De aceea, prioritatea-prioritatilor se identifica, in esenta, cu un soi de dieta: restrictia ca in economie sa nu se cheltuiasca mai mult decat se produce. Asigurandu-se astfel echilibrele bugetar, monetar si al balantei de plati. Daca acest regim sever va fi luat in serios si pus in aplicare, atunci vom avea intr-adevar, in acest an, o realitate mult mai buna decat isi inchipuie prezicatorii pesimisti.
Adrian Vasilescu este consilier al guvernatorului BNR
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.