Impozitarea avantajelor in natura

Publicarea normelor de aplicare a Ordonantei nr. 7/2001 privind impozitul pe venit a generat numeroase discutii atat in presa cat si la televiziune privind impozitarea avantajelor in natura. Totusi, impozitarea avantajelor in natura nu este in sine o noutate si exista nu numai in Romania ci si in alte state dezvoltate.
Ceea ce s-a schimbat este modul de tratare a acestor avantaje, precum si faptul ca timp de un an si doua luni nu a existat o reglementare in acest sens. Totusi, in calitate de economist, nu pot sa nu remarc ca prevederi legale, practic identice, privind impozitarea avantajelor in natura au doua interpretari diferite.

OG nr. 73/1999 – Art. 9. – In aplicarea prezentei ordonante, in categoriile de venituri prevazute la art. 4 se cuprind si orice avantaje in bani si/sau in natura primite de o persoana fizica, cu titlu gratuit sau cu plata partiala, precum si folosirea in scop personal a bunurilor si drepturilor aferente desfasurarii activitatii. Avantajele acordate includ folosinta in scop personal a vehiculelor de orice tip, hrana, cazarea, personalul pentru munci casnice, diferenta dintre dobanda practicata de aceeasi banca la imprumuturi si dobanda preferentiala, reduceri de preturi sau tarife in cazul cumpararii unor bunuri sau prestari de servicii, gratuitati de bunuri si servicii, inclusiv sume acordate pentru distractii sau recreere, precum si altele asemenea.

OG nr. 7/2001 – Art. 9. – (1) In aplicarea prezentei ordonante, in categoriile de venituri prevazute la art. 4 se cuprind si orice avantaje in bani si in natura primite de o persoana fizica, cu titlu gratuit sau cu plata partiala, precum si folosirea, in scop personal, a bunurilor si drepturilor aferente desfasurarii activitatii. Avantajele acordate includ folosinta in scop personal a vehiculelor de orice tip, hrana, cazarea, personalul pentru munci casnice, reducerile de preturi sau de tarife in cazul cumpararii unor bunuri sau prestari de servicii pentru salariatii proprii, gratuitatile de bunuri si servicii, inclusiv sumele acordate pentru distractii sau recreare, precum si altele asemenea.
(2) Nu sunt avantaje:
a) contravaloarea folosintei locuintei de serviciu sau locuintei din incinta unitatii, potrivit repartitiei de serviciu, numirii conform legii sau specificitatii activitatii, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, compensarea diferentei de chirie suportata de persoana fizica conform legilor speciale;
 b) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul intre localitatea in care angajatii isi au domiciliul si localitatea unde se afla locul de munca al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situatiile in care nu se asigura locuinta sau nu se suporta contravaloarea chiriei.

Problema este destul de complexa pentru ca in ambele ordonante se prevede abilitarea guvernului de a aproba norme de aplicare ale ordonantei/legii respective. Totusi, nu este normal ca in cazul unor prevederi legale practic identice, tratamentul fiscal sa fie diferit.
Principala cauza a disputelor pe marginea normelor a reprezentat-o modificarea unei reguli stabilite la evaluarea avantajelor in natura. Regula initiala era urmatoarea:
A‚”Avantajele in bani si echivalentul in lei al avantajelor in natura sunt impozabile numai daca acestea au fost considerate cheltuieli deductibile aferente activitatii desfasurate de persoana sau de entitatea care le-a acordat. Fac exceptie de la aceste prevederi veniturile cuprinse la art. 5 si 6 din ordonanta”.
Aceasta regula, corelata cu includerea unor avantaje in natura (de exemplu, primele de asigurare platite de angajatori pentru salariati) in categoria cheltuielilor nedeductibile la calculul impozitului pe profit, a facut ca angajatorii sa aiba dreptul de a opta asupra modului de impozitare a acestora.
Noile norme de aplicare a OG nr. 7/2001 au schimbat insa regula si iata ca impozitarea avantajelor in natura nu mai este optionala pentru angajatori, ci obligatorie.  In unele cazuri, cum este cel al primelor de asigurare, se mentine si statutul de cheltuiala nedeductibila la calculul impozitului pe profit, rezultand o dubla impozitare a acestora. 
Totusi, actualele norme au adus si unele aspecte pozitive cum sunt reglementarea privind impozitarea avantajelor in natura de tipul utilizarii telefoanelor (fixe sau mobile). Stabilirea unui plafon de convorbiri in interes de serviciu de catre angajator si acceptat de fisc este de natura a simplifica operatiunile contabile ale acestuia si sa reduca timpul de lucru pentru stabilirea cuantumului avantajelor impozabile.
Pe de alta parte, in ce priveste utilizarea masinilor de serviciu, se simte nevoia unor clarificari privind modul de utilizare a foilor de parcurs si formularistica necesara in acest scop.