Grecia a atras asupra sa atenția întregii comunități internaționale în ultimele luni și mai cu seamă în ultimele zile. I-a determinat chiar pe președinții SUA și Franța să apară împreună într-o conferință de presă în care au subliniat importanța stabilității macroeconomice. Poate într-o anumită măsură i-a impulsionat pe decidenții politici ai României să se mândrească cu situația macroeconomică indiscutabil mai bună în prezent față de acum 3 ani, dar și să țină bine centurile de siguranță macroeconomică și să ia aminte la austeritatea fără precedent prin care trec grecii.

Departe de a spune că asistăm la ultimele efecte ale crizei, iată că următorul deceniu, au spus-o deja economiștii, stă sub semnul reducerii datoriilor în statele europene. România nu poate face abstracție de aceste evoluții.

Suntem direct afectați de mersul economiilor europene

Gradul de interdependență cu statele europene este o realitate pe care nu ne mai putem permite să o ignorăm. 70% din comerțul nostru exterior merge către state din Uniunea Europeană. Perspectivele mai reduse de creștere economică la nivelul acestora ne vor influența fără doar și poate. Astfel, vorbim despre previziuni de creștere economică la nivelul UE de doar 1,4% în 2012, comparativ cu 2,1% previzionat anterior. Zona euro nu face excepție: din aproape 2% creștere economică în 2012, se pare că va reuși să obțină puțin peste 1%. Germania, Italia, Franța, UK, toate se înscriu în acest trend mai pesimist al urcușului economic. Și România și-a redus recent perspectivele de creștere economică pe 2012 de la 3,5-4% la valori ușor peste 2%.

Ne finanțăm mai scump din cauza riscurilor regionale în creștere

Costurile asigurării împotriva riscului de neplată ale României erau de 240 puncte la începutul lunii august din acest an. Trei luni mai târziu, la începutul lunii noiembrie, au crescut deja cu 54%, până la 370 puncte, fără a penaliza vreun pas greșit al României. Ba din contră. În acest an, agenția de rating Fitch a revizuit în sus ratingul României, în categoria recomandată pentru investiții, în timp ce alte state europene au fost retrogradate.

Mai pe înțelesul tuturor, dacă în august investitorii considerau că o primă de dobândă de 2,4% reflectă bine riscul țării noastre, iată că percepția acestora s-a deteriorat, pe fondul turbulențelor financiare europene și internaționale, iar prima de dobândă cerută, componentă a costului de creditare internațională, a crescut la 3,7%.

România nu a devenit mai riscantă pentru investitori din cauza vreunei decizii economice eronate, ci din cauza apartenenței la o piață regională sensibilă la evoluția economiei elene.
Așadar, asigurarea stabilității macroeconomice interne nu este suficientă pentru a putea promite românilor venituri mai mari, dar este minimal necesară într-un cadru internaționalinstabil. Suntem o verigă relativ mică în lanțul economiilor europene și internaționale, și în consecință trebuie să ne asumăm acest rol oarecum ingrat pe scena internațională: PIB-ul

României este de numai 0,35% din PIB-ul global și reprezintă mai puțin de jumătate din media europeană, mai exact 45%.

Datoria publică guvernamentală ne face cinste, însă datoria externă a României este un important indicator de risc

Stăm de 2 ori mai bine decât prevăd criteriile de la Maastricht în ceea ce privește datoria publică guvernamentală. Astfel, la finalul anului 2010, nivelul acesteia se ridica la 31% din PIB, față de 60% din PIB nivelul maxim acceptabil de Uniunea Europeană. Ocupăm confortabil locul 4 în Uniunea Europeană, având printre cele mai mici datorii publice guvernamentale. Totuși, ritmul de creștere de la circa 60% în 2008 la peste 80% în 2010 în UE și de la 13,4% din PIB în 2008 la 31% din PIB în 2010 în România, ne invită pe toți la prudență în cheltuieli și la un efort major de investire pentru a putea vorbi despre bunăstarea românilor pe termen lung. Pentru că avem de recuperat un decalaj major de dezvoltare, alocările publice pentru investiții în bugetul României ne poziționează pe primele două locuri în UE, alături de Polonia.

Totodată, România trebuie să onoreze o datorie externă de aproape 97 miliarde euro, datorie care aparține deopotrivă sectorului public și privat. Partea plină a paharului în această poveste este că peste 78% din datoria externă este pe termen mediu și lung, iar restul de aproape 22% ne poate ridica probleme pe termen scurt. Partea goală a paharului este că orice panică sau blocaj pe piețele financiare internaționale ne plasează în poziția de a plăti dobânzi mai mari sau de a asista la un exod al capitalurilor din țara noastră.
Suntem cu atât mai vulnerabili, cu cât băncile dețin aproximativ 85% din sectorul financiar din România, iar acestea sunt deținute în proporție de peste 85% de capitalul străin. Suntem întârziați în dezvoltarea mecanismelor alternative de finanțare: piața de capital, fonduri mutuale, fonduri de capital de risc, etc.

De unde credite pentru investiții sau dezvoltare dacă apetitul românilor pentru economisire este cu 2,3 puncte procentuale sub media UE ?

România are o rată a economisirii în rândul gospodăriilor de 10,3% în trimestrul al doilea din anul 2011, sub media europeană de 12,6% (medie ajustată sezonier).
Stimularea economisirii pe termen lung ar trebui să constituie o prioritate pentru România. Dacă am economisi mai mult, am fi fără doar și poate mai puțin vulnerabili la evoluțiile externe negative. Ne-am putea împrumuta mai degrabă de pe piața internă și am crește considerabil potențialul de investiții.

Mulți se grăbesc însă să afirme că românii sunt prea săraci ca să economisească. E un mit inhibator pe care trebuie să îl demontam. China ne dă un exemplu remarcabil atât nouă, cât și Uniunii Europene. Rata economisirii medii e de 40% dintr-un venit disponibil mult mai mic decât în România. Dacă în România salariul mediu se ridică la 445 dolari, iată că în China acesta este cu aproape o treime mai mic, de 300 dolari. Mai mult, dacă în România venitul național brut pe locuitor este de 14.060 dolari, în China este cu aproape jumătate mai mic, de numai 7.570 dolari.

Cum creștem sub presiunea unui deficit bugetar care trebuie diminuat cu cel puțin 2 puncte procentuale in 2012?

Anul viitor va trebui să reducem deficitul bugetar cu cel puțin 2 puncte procentuale față de ținta pe care ne-am asumat-o pentru 2011, urmărind trei obiective: să nu lezăm perspectivele de creștere economică, să asigurăm finanțarea sa în condiții minimizate de risc și pentru a stopa perpetuarea îndatorării României.

Sursele de creștere economică nu s-au epuizat. Dacă efortul nostru se va concentra pe creșterea investitiilor și pe absorbția fondurilor europene avem șanse să depășim așteptările de creștere economică a României. Facem parte din statele europene încă distanțate de frontiera tehnologică și deci avem potențialul de a crește rapid și sustenabil utilizând această sursă. Cât privește fondurile europene, lucrurile sunt clare: mai avem 2 ani pentru a compensa un ritm extrem de scăzut al absorbției acestor fonduri! Trebuie doar să vrem să eliminăm blocajele instituționale rigide, iar beneficiarii, fie ei publici sau privați, să-și facă treaba bine, repede și corect.

Rămânem desigur angrenați în perspectivele europene și internaționale de urcuș mult prea lent economic. Va trebui însă să învățăm să creștem în condiții economice incerte, să ne adaptăm unui mediu tumultuos al datoriilor suverane europene și să gestionăm cu multa responsabilitate riscurile interne create de factori externi, ale căror frâie nu le deținem.

Ileana Alexe este consilier al Andreei Paul (Vass)

Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.