Preocuparea pentru sanatate a consumatorilor mareste an de an afacerile catorva intreprinzatori romani care au intrat in businessul cu produse ecologice si naturale.
In 2002, Radu Panait a decis sa-si deschida o companie specializata pe produse ecologice. “Eu sunt vegetarian din 1992, cand in urma unei hepatite, medicii mi-au recomandat sa fac un an de zile pauza de carne, de grasimi animale si vegetale. Plus ca am lucrat la companii germane, prin intermediul carora am avut posibilitatea sa caut produse pentru vegetarieni. Astfel am dat de magazinele bio, specializate pe produse ecologice, magazine care nu exista in Romania nici la ora actuala”, povesteste Panait.
Incantat, Panait a studiat produsele, a observat ca pe piata romaneasca nu existau si a decis sa-si deschida o afacere cu produse ecolo-gice. “In acea perioada in Romania nu prea existau produse ecologice, ci doar materie pri-ma: cereale de grau care se exportau si casca-valul svaiter produs de Dorna. De aceea am de-cis sa dechid aceasta firma, Natura Land, prin care importam si distribuim produse ecolo-gice.”
Cu toate ca atragerea interesului marilor lanturi de supermarketuri a fost dificila, Panait nu si-a pierdut entuziasmul pentru ca “atunci cand incepi o afacere noua, pe o piata 99% virgina in Romania, trebuie sa ai o doza mare de entuziasm si incredere in tine”. Inceputul a fost foarte greu. “Mergand la magazine cu primele produse importate – doua sortimente de zahar din trestie brun ecologic – si zahar cubic brun ecologic in unele am reusit sa intram mai usor cum a fost cazul La Fourmi, Nic sau Mega Image, iar in altele gen Metro, sau Selgros am avut nevoie de mai mult timp pentru a intra”, explica Panait.
Directorul Natura Land povesteste ca ne-gocierile cu unele magazine s-au derulat destul de greoi, deoarece multe dintre acestea erau mai interesate de vanzarile obtinute din intro-ducerea acestor produse, decat de produsele in sine. “Foarte greu am gasit intelegere, o portita, in care sa mi se spuna: da, iti dam o sansa. Treptat insa am introdus noi produse: pateuri vegetale, paine de secara, lapte vegetal din soia cu ciocolata, lapte din orez, lapte din soia cu orez si ovaz merg foarte bine, deserturi din soia, deserturi din orez, o gama de ciocolata la care am renuntat ulterior pentru ca era foarte scumpa din cauza taxelor vamale, care la ciocolata sunt de 45%.”
In prezent Natura Land detine o gama care cuprinde aproximativ 30 de produse printre care: crema de ciocolata cu praf de roscova fara cacao, fara lapte fara oua, gofre cu miere fara lapte, dar si produse romanesti precum mierea de tei, salcam sau padure.
Dupa ce a primit certificarea de companie ecologica, Panait se concentreaza acum pe dezvoltarea depozitului intrucat doreste sa introduca produse lactate ecologice care necesita pastrarea in anumite conditii.
Daca la inceput distribuia doar produse ecologice, Natura Land a inceput sa introduca si produse naturale pentru a fi cat mai accesibile tuturor cumparatorilor.
“Distribum 80% produse ecologice, 20% produse naturale. Ne-am extins si cu produse naturale pentru ca cele ecologice de acelasi fel sunt foarte scumpe. De exemplu, am avut paine de secara ecologica care nu a mers deoarece era mai scumpa decat un produs natural cu 5%. Aceeasi diferenta se observa si in cazul uleiului din germeni de porumb presat la rece: cel ecologic costa 10 lei, iar cel natural 6 lei. Diferenta este notabila si in cazul uleiului de masline: cel ecologic este 40 lei litru, iar cel natural 25 lei”, explica Panait.
Circa 30% din produsele distribuite de Natura Land precum sucul de mere, paine integrala din grau vegetal sau miere sunt din Romania, iar 70% dintre acestea sunt din import: zaharul brun ecologic din Brazilia, crema de ciocolata si gofre din Olanda, sirop de artar din Canada, lapte vegetal din Germania si deserturi din orez produse in Italia.
“Vrem sa ne extindem gama cu napolitane si biscuiti ecologici. Iar de anul acesta vom introduce o gama de produse pentru diabetici, unele ecologice, altele nu”, spune Panait.
Dupa ce a studiat piata din Occident, proprietarul Natura Land crede ca viteza de patrundere a produselor ecologice pe piata romaneasca si preferinta consumatorilor catre acest tip de produse este net superioara fata de Germania sau Olanda.
“In discutiile pe care le-am avut cu producatorii germani de produse ecologice acestia spuneau ca acolo piata produselor ecologice s-a dezvolat acum 20-30 de ani, pe cand in Romania firma mea a inceput acum trei ani si observ deja o dublare a consumului de produse ecologice in fiecare an”, spune el.
Panait spune ca romanii calatoresc foarte mult in Vest si afla singuri de produsele ecologice. “Organizam tot felul de evenimente pentru a promova aceste produse. Dupa parerea mea, tendinta va fi mai rapida in Romania decat in tarile vecine precum Ungaria, si chiar in Polonia sau Cehia, unde produsele ecologice au aparut acum 5-10 ani, iar in 5 ani vom ajunge la acelasi nivel.”
In ceea ce priveste integrarea Romaniei in UE, Panait crede ca va avea un impact pozitiv asupra afacerii sale deoarece taxele vamale se vor abroga, permitand circulatia libera a marfurilor in UE, iar pretul produselor va scadea. In plus, prin statutul de membru UE al Romaniei furnizorii din strainatate vor avea mai multa incredere in compania sa.
“La inceput am avut probleme din punctul de vedere al platii. In distributie si importuri, plata este ideal sa se faca la 60-90 de zile dupa livrare, iar toti productorii din afara tarii voiau plata cel putin pentru primele 3 livrari in avans. Aceasta imi ingreuna mult businessul pentru ca tot timpul trebuia sa am un capital de lucru, un stoc de bani pe care sa-l transfer in strainatate. Pana imi veneau mie bani trebuia sa suport singur acest soc, acum deja multe firme ne cunosc ca distribuitor de produse ecologice si ne dau marfa si la 60 si la 90 de zile, si plus ca vom intra in UE si din punctul asta de vedere va fi cel mai bine.”
O alta problema cu care se confrunta atat cei de la Natura Land, cat si producatorii de produse ecologice sunt taxele vamale. “In urma cu cativa ani am avut posibilitatea sa discut cu cativa inspectori ecologici care venisera in Romania sa faca un raport de tara legat de produsele ecologice. Si mi-au explicat ca nici la nivel european acesti producatori nu se bucura de anumite avantaje. Cred ca acest lucru este foarte grav pentru ca acest tip de produse din start sunt mai scumpe pentru ca producatorii nu folosesc chimicale, implica mai multe resurse in productie, certificari, iar daca taxele sunt la fel de mari ca la produsele traditionale pretul creste foarte mult.”
Clientii Natura Land sunt marile lanturi de supermarketuri precum Mega Image, La Fourmi, Nic, Metro, Carrefour, Real, Primavara, Universall. Compania este in negocieri cu Billa si Kaufland. Micile magazine naturiste reprezinta doar 5% din portofoliul de clienti ai lui Panait deoarece “nu sunt foarte mult vizitate si au adaosuri foarte mari.”
La inceputul afacerii, Panait a investit 15.000 euro in birou si depozit si 15.000 euro in marfa, investitiile ulterioare cifrandu-se la 100.000 de euro. Cifra de afaceri a Natura Land s-a dublat in fiecare an, ajungand anul trecut la 1 milion lei (270.000 de euro).
“Estimam ca in maximum 2-3 ani sa inregistram afaceri de 1 milion de euro”, explica Panait. Cu toate ca ar dori sa-si deschida un magazin specializat pe produse ecologice, Panait mai asteapta cativa ani pana cand portofoliul de produse va fi mai mare. Intre timp, planuieste sa deschida un restaurant pentru vegetarieni. Deschisa in 2002, cu un singur angajat, Natura Land are in prezent 12 angajati si intentioneaza sa-si mareasca numarul la 15 pana la sfarsitul acestui an. “Am inceput cu un singur angajat, eu. Eram de toate, si secretara marketing manager si ma ocupam si de depozit”, povesteste Panait.
Dupa studiile de piata realizate de cei de la Natura Land, consumatorii de produse ecolo-gice sunt persoane cu varste intre 25 si 40 de ani, cu un venit de 10-30 de milioane lei, cu stu-dii superioare, din mediul urban, 60% dintre acestia fiind femei. “Motivele pentru care nu se cumpara produse ecologice sunt lipsa infor-matiilor legate de aceste produse, dar si faptul ca acestea nu sunt bine asezate la raft, intr-un loc special dedicat produselor ecologice. Noi realizam uneori degustari in magazine pentru a da posibilitate consumatorilor sa guste aceste produse, perioada cand vanzarile noastre se dubleaza”.
Nu orice ferma se preocupa de bioritmul natural al gainilor
Prima ferma ecologica de gaini ouatoare din Romania se numeste Biocortina si apartine lui Dumitru Argesanu. “Ideea infiintarii unei ferme ecologice a aparut in momentul cand a trebuit sa accesez un proiect finantat de Banca Mondiala si am ales tema “Implementarea tehnologiei de crestere a gainilor ouatoare in sistem ecologic”. Nu am avut niciun fel de experienta in domeniu, deoarece sunt economist de profesie, dar cand incep un lucru il duc la bun sfarsit”, povesteste Argesan.
Etapele parcurse au fost numeroase si complexe, intrucat aceasta tehnologie nu a existat in Romania. Dupa ce a vizitat ferme ecologice din Germania, Ungaria sau Italia si a consultat specialisti in acest domeniu, Argesan a decis ca proiectul sau este viabil si s-a apucat de treaba. “In anul 2003, luna aprilie am populat ferma pentru prima oara cu un numar de 2.000 de gaini ouatoare, respectand toate normele UE privind agricultura ecologica.”
Diferenta dintre o ferma ecologica si o ferma traditionala este ca o ferma ecologica nu poate sa fie mai mare de 3.000 de gaini pentru a se asigura bunastare indivizilor, fiecare pasare avand nevoie de 4 mp pasune (12.000 mp la 3.000 gaini) in vederea satisfacerii bioritmului lor natural (ciugulit, scormonit, zburat, luptat). “Intr-o ferma conventionala se adapostesc si 30.000 gaini care sunt sechestrate in baterii me-talice. Dezvoltarea se face pe verticala in aceste ferme, in timp ce in sistem ecologic – pe ori-zontala. Furajele folosite in hrana pasarilor nu contin substante chimice de sinteza, substante proteice de origine animala, conservanti sau co-loranti sintetici si nici organisme modificate ge-netic. Toate furajele sunt purtatoare de certifi-cat ecologic eliberat de organisme de inspectie si certificare abilitate”, explica Argesan.
Cu toate ca pretul unui ou ecologic este cu 150% mai mare decat oul traditional, Argesan este convins ca o persoana care a mancat un ou ecologic nu va mai cumpara un alt fel de ou. “Oul ecologic este lipsit de componenti nocivi, se caracterizeaza prin rezistenta cojii, consisten-ta albusului, gustul si culoarea galbenusului. Ci-ne cumpara oua ecologice nu cred ca mai poate cumpara oua conventionale, asa mare e di-ferenta. Totul este ca oamenii sa descopere produsul.”
Pana in acest moment, Bicortina a investit 300.000 lei (peste 80.000 de euro) in aceasta ferma ecologica de 3.000 de gaini. Productia anuala de 1 milion de oua se adreseaza in totaliate pietei interne, in principal lanturilor de magazine Carrefour, Selgros, Billa, Nic sau Gima.
Dupa ce a obtinut certificarea de ferma ecologica de la Biokobtroll Ungaria si apoi de la Ecoinspect Cluj-Napoca, Argesan se confrunta cu dificultati in procurarea furajelor ecologice si in constientizarea consumatorului privind calitatea produselor ecologice.
Cu un numar de 12 angajati si 3.500 de gaini ouatoare Biocortina a obtinut o crestere de 50% a cifrei de afaceri pe 2005. “Cifra de afaceri in ecologie este mica, primeaza calitatea in detrimentul cantitatii. In anul 2005, am inregistrat 450.000 lei, iar anul acesta estimam ca vom avea o cifra de afaceri de 600.000 lei”, spune Argesan.
Proprietarul Biocortina crede ca piata produselor ecologice este in crestere usoara. “Daca pana in 2003 nu s-a stiut de existenta oului ecologic, in 2005
s-au vandut aproximativ 1 milion de oua ecologice in marile hypermarketuri. Cu toate ca aceasta afacere nu este una profitabila deocamdata, datorita dimensionarii numarului de gaini per ferma si faptului ca in Romania se produce si se consuma sub 1% produse ecologice fata de Germania 10-12%, Elvetia 15% si Austria 10%. Faptul ca sunt singurul prezent pe piata romaneasca cred ca este un avantaj cel putin moral”, spune Argesan.
Planurile de viitor ale lui Argesan sunt marirea capacitatii de productie si implicit listarea produsului si in alte lanturi de magazine prezente pe piata din Romania, urmand ca in cativa ani sa trecem la export.
Bioterra este o asociatie ecologica inceputa in 1997, care are in prezent 3.500 de membri, in principal ferme mari de 1.500-8.000 de hectare. “Pentru Romania agricultura ecologica este o alternativa, tinand cont ca zona se preteaza pentru acest tip de agricultura. Iar domeniile in care agricultura ecologica este cea mai raspandita in Romania sunt: cresterea animalelor si din ce in ce mai multi vor sa se ocupe de cresterea melcilor. In clipa in care agricultura ecologica va incepe sa fie subventionata, va avea loc o explozie, acelasi lucru intamplandu-se si in alte tari precum: Austria, Cehia, Germania, Elvetia, Ungaria”, explica Albert Imre, director executiv Bioterra.
Imre crede ca ultima tendinta pe piata internationala este cererea tot mai mare de produse ecologice de capra si oaie, precum branza sau laptele, produse la care producatorii romani ar putea inregistra un avanatj competitiv. “Cred ca Romania s-ar bucura de un avantaj pe piata externa daca ar produce cas, feta, produse pe care ceilalti nu prea le produc. Dar si legume si fructe, deoarece acestea au un gust diferit fata de cele din Turcia, de exemplu. Alte activitati cu care am fi competitivi pe piata produselor ecologice sunt: cresterea porcilor in stil traditional, iar taierea lor ar putea reprezenta o activitate turistica si afumatul slaninii, dulceata si gemul de prune, produse care nu se gasesc pe piata internationala.”
Pentru ca o ferma traditionala sa devina ecologica aceasta trebuie sa treaca printr-o perioada de conversie, care variaza in functie de activitatea agricola ce urmeaza sa fie desfasurata. De exemplu pentru cultura de camp perioada de conversie este de doi ani, dupa care se trece la certificarea ecologica a produsului respectiv, iar in cazul legumiculturii sau pomiculturii perioada de conversie este de trei ani.
“Primul pas pe care trebuie sa-l faca o persoana care vrea sa desfasoare agricultura ecologica este sa se adreseze unei firme de inspectie, certificare si consultanta si sa plateasca acestei firme o taxa de inspectie ce variaza de la 1 euro pentru o familie de albine la 1 euro un hectar pentru cultura campului”, explica Imre. Conform directorului Bioterra, in fiecare an peste 100-150 de fermieri se inscriu in aceasta asociatie si, in paralel, si in procesul de certificare.
Imre spune ca agricultura ecologica este o afacere mai profitabila cu 20-30% comparativ cu cea traditionala in ceea ce priveste majoritatea produselor, iar legumele sunt chiar cu 100-200% mai scumpe decat legumele cultivate in mod conventional.
In ceea ce priveste repartitia produselor pe piata interna sau externa, directorul Bioterra spune ca 70% dintre produsele ecologice produse in Romania merg catre piata externa, iar 30% catre piata interna.
“Cu o reclama agresiva am putea sa determinam mai multe persoane sa treaca pe alimentatia sanatoasa consumand produse ecologice”, explica Imre.
Dar care este diferenta dintre un produs ecologic si celelalte? “Produsele ecologice, organice sunt certificate ca au fost facute in sistem ecologic, conform normelor UE in ceea ce priveste arat, semanat, depozitare. Asta nu inseamna ca produsele conventionale nu respecta normele UE, ci pur si simplu ca in cultivarea lor se folosesc chimicale. De asemenea, exista o diferenta importanta si in ceea ce priveste produsele ecologice si cele naturiste. Chiar daca pe un produs scrie ca e natural, de unde stim ca este natural? Lipsa certificarii este diferenta cea mai importanta”, spune directorul Bioterra.
Ce este “eco”
* Produsele ecologice sunt certificate de o firma specializata ca au fost realizate in sistem ecologic (respecta anumite standarde pe intreg lantul de productie).
* Produsele naturale sau naturiste sunt realizate, la fel cele ecologice, fara chimicale, dar nu sunt certificate de un organism specializat pentru tot procesul de productie.
* Pretul unui produs ecologic poate fi dublu fata de unul traditional
si cu 10%-20% mai mare decat al unui produs natural.
lavinia.marin@zf.ro