Evoluția economică din acest an are explicații solide în
contextul internațional, dar și în modul în care la intern am
reușit să accelerăm reformele structurale. Este limpede că economia
românească este dependentă de fluxurile financiare externe.
În acest context, faptul că sistemul bancar european încă este în
profundă restructurare, cu tendințe semnificative de încetinire a
creditării, cu o încredere încă la o limită foarte joasă, a făcut
ca resursele externe să fie limitate. În al doilea rând,
neadaptarea segmentului privat la noile cerințe ale sistemului
bancar a făcut ca tensiunile să crească și să conducă la o
diminuare a fondurilor alocate economiei reale. În al treilea rând,
cred că trebuie menționat că noua criză a datoriilor suverane în
Europa, începută în luna mai, a condus la o atitudine rezervată a
băncilor față de asumarea de noi riscuri, ceea ce a dus la
accentuarea lipsei de încredere și la diminuarea creditării. Nu în
ultimul rând, așteptarea publicării stress-testelor aferente
băncilor din Europa a contribuit la creșterea atitudinii “de
așteptare” și a mărit incertitudinile la nivel mondial.
Toate aceste fenomene externe au avut un rol dominant în
comportamentul băncilor din România, ceea ce a făcut ca procesul
reluării creditării să fie diminuat foarte mult.
Disfuncțiile în comunicarea politicilor au afectat
refacerea încrederii
Procesul reluării încrederii a avut de suferit și din cauza unor
disfuncții la nivelul strategiei de comunicare a politicilor
publice, ceea ce a creat o atitudine rezervată din partea băncilor
și a mediului de afaceri. Acum cred că multe din aceste necunoscute
au o variantă de rezolvare, cu consecințe pozitive în trimestrele
următoare. Aș sublinia faptul că pentru acest an, chiar dacă vom
continua să înregistrăm o creștere economică negativă, un rol-cheie
în schimbarea trendului îl va avea implementarea reformelor
structurale aprobate, precum și creșterea capacității
administrative pentru atragerea de resurse suplimentare, în special
cele legate de fonduri europene nerambursabile.
Exportul a ieșit deja din criză, cererea agregată va
intra pe plus în 2011
În anul 2010 descreșterea economică va fi influențată, în
principal, de descreșterea consumului, dar în același timp există
ramuri care își vor continua procesul de creștere. Aici menționez
exportul, care cred că acum putem spune că a ieșit din criză și va
continua să fie un element constant de creștere economică. Odată cu
absorbția “șocului” creșterii TVA, se întrevede ca în următoarele 9
– 12 luni cererea agregată să crească și să înregistreze un plus în
anul următor. Continuarea procesului de restructurare va conduce la
creșterea încrederii și va duce la o ușoară creștere a creditării,
cu evoluții pozitive în 2011. Accentuarea procesului de atragere a
fondurilor europene, care vor fi și ele aducătoare de valoare
adăugată, mă face să afirm că în anul 2011 vom înregistra o
schimbare de trend, ceea ce va conduce la o ușoară creștere
economică.
Anii 2012 – 2013 vor fi perioada în care România își va atinge
potențialul de creștere economică. Aș vrea însă să subliniez că
păstrarea acestui potențial al creșterii economice trebuie să aibă
la bază o nouă atitudine față de muncă, o politică publică
articulată și predictibilă, o disciplină crescută în utilizarea
banului public bazată pe priorități bine definite, și, nu în
ultimul rând, o accelerare a reformelor structurale pentru a
corecta derapajele înregistrate în anii trecuți.
Este nevoie de o analiză publică pentru noua strategie
fiscală
Problema reducerii sau nu a TVA de la 1 ianuarie este legată de
strategia fiscală care va fi elaborată în perioada următoare. Ca o
părere personală, cred că acum nu este momentul pentru schimbări
bruște de strategii fiscale, dar cred că este momentul unei analize
publice care să conducă la o decizie fermă și neechivocă. Este clar
că strategia fiscală trebuie acomodată în primul rând cu nevoia de
a răspunde interesului contribuabilului, al celui care produce
valoare adăugată și aduce bani la buget. Cred că noua politică
fiscală trebuie susținută de toți partenerii publici din România,
pentru a nu mai fi schimbată, ci din contră, pentru a deveni un
pilon de stabilitate și predictibilitate.
Contribuțiile sociale nu pot fi reduse fără reforma
sistemelor sociale
Desigur, contribuțiile sociale sunt ridicate, dar trebuie să știm
că în acest moment toate bugetele sociale sunt deficitare și
incumbă transferuri substanțiale de la bugetul de stat pentru a
putea fi echilibrate. De accea cred că diminuarea contribuțiilor
sociale poate fi sustenabilă doar dacă se face o reformă profundă a
sistemelor sociale, pe de-o parte, iar pe de altă parte dacă se
aplică o politică publică proactivă de creștere a numărului celor
care lucrează în sectorul productiv, pentru a putea diminua
decalajul actual dintre veniturile încasate și cheltuielile
efectuate în aceste sectoare sociale.
Consider că în acest moment cel mai important pentru România este
să-și respecte țintele pe care le-a convenit atât cu FMI, cât și cu
Comisia Europeană. De asemenea, acest lucru denotă o creștere a
responsabilității asumate și va conduce la o încredere mai ridicată
din partea investitorilor. Procesul consolidării fiscale trebuie să
fie constant și să conducă la diminuarea deficitului bugetar în
anii care urmează. Aceasta trebuie să fie consecința procesului de
reformare a administrației publice, dar și a sporiri veniturilor
bugetare pentru a crea spațiul fiscal necesar dezvoltării României.
Cred că aceasta trebuie să fie strategia de bază a anilor viitori,
mai presus de ciclurile electorale.
Creșterea inflației e temporară și nu justifică
presiunea pe costul finanțării statului
Finanțarea deficitului bugetar nu reprezintă o problemă în sine. Am
trecut peste incertitudinile care au fost în 2009. Acest lucru este
demonstrat și de faptul că de dată recentă am hotărât ca tranșele
următoare din acordul cu FMI să fie îndreptate în exclusivitate
către BNR. Există în acest moment o presiune pentru creșterea
costului finanțării, ca urmare în principal a creșterii ratei
inflației din cauza majorării TVA. Aș vrea însă să subliniez foarte
clar că această creștere a inflației este temporară și este
rezultatul unui demers fiscal și nu monetar. De aceea,
comportamentul băncilor trebuie să fie unul atent și să nu fie
influențat de presiuni temporare.
Mihai Tănăsescu este reprezentantul României la FMI, fost ministru al finanțelor între 2000 și 2004
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.