Cronicarul nostru muzical Oltea Serban-Parau, recent premiata de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor (UCMR) pentru publicistica muzicala, este de anul trecut director si, de o luna, conform noii organigrame a SRR, redactor-sef al postului Radio Romania Cultural.
– E un sezon al premiilor. Luni s-a desfasurat la Teatrul Odeon Gala Premiilor Radio Romania Cultural. Ce au deosebit aceste premii?
– A fost a sasea editie, asa ca noutati de fond nu au existat, sectiunile pentru care s-au acordat premii fiind in buna masura aceleasi: poezie, proza, teatru, film, muzica, arte plastice, stiinta, educatie, jurnalism cultural. La acest ultim capitol, am avut ambitia de a acorda trei premii, pentru emisiuni culturale de televiziune, pentru revista de cultura si – poate mai putin obisnuit – pentru pagina de cultura in cotidian. Am constatat, iar colegii mei din juriul final al premiilor – Bogdan Ghiu, Titus Vajeu, Dorin Liviu Batfoi, Valentin Protopopescu, Bogdan Visan – mi-au dat dreptate, ca in ultimul an paginile de cultura ale ziarelor au inceput sa se invioreze si mai ales sa… “combata”. A fost parasit aproape complet acel ton caldut sau sec al anunturilor de lansari de carte sau al interviurilor obligatoriu apologetice, impunandu-se tot mai clar un ton polemic, fiind abordate teme tabu ale culturii, incercandu-se formarea unui curaj al opiniei, chiar cu riscul ca uneori sa se mai petreaca si nedreptati. Un alt premiu deosebit este Lux Mundi, pe care Radio Romania Cultural l-a acordat scriitorului Norman Manea “pentru talentul artistic si consecventa morala cu care a infatisat lumii imaginea complexa a societatii romanesti si pentru felul in care a reusit sa transfigureze drama biografica, pe fundalul unei framantate istorii”. Este un premiu fara nominalizari, pe care speram sa-l putem acorda in fiecare an. Premiul de excelenta i-a revenit lui Solomon Marcus, “pentru medierea inspirata, timp de decenii, intre lumea stiintei si lumea artelor – prin cartile sale, devenite repere ale unui nou umanism”.
– Urmaresti de atatia ani viata muzicala a tarii si poate mai mult a Bucurestilor. S-a schimbat ceva in ultima vreme?
– Cred ca se poate spune ca viata muzicala romaneasca – si ma refer la muzica culta – a trecut de acel prag al imbatranirii aparent ireversibile a publicului (ceea ce imi doresc si pentru Radio Romania Cultural). in salile de concert au inceput sa revina tinerii, imbracati atipic, bineinteles, uneori primind priviri scandalizate din partea melomanilor cu experienta, dar orientarea este clara. De partea cealalta a liniei scenei, constat ca au aparut artisti care isi dau seama ca publicul trebuie captivat, ca discursul pur muzical trebuie uneori dublat de un alt tip de mesaj, acestia coexistand insa, din pacate, cu cei care considera ca “nu trebuie sa faca compromisuri” si de aceea sustin recitaluri la Ateneu cu 30 de persoane in sala. Si nici macar acesta nu ar fi un lucru rau, daca si-ar dori mai mult. Muzica este facuta pentru public, ca si radioul, fie el si cultural. Iar aceasta teama de a-ti atrage un public mai larg cred ca ascunde o oarecare lipsa de imaginatie sau chiar o teama de ce ar putea spune acei necunoscuti care ar putea umple sala daca acel recital/concert ar fi promovat cu inteligenta, gasindu-i-se punctele tari. Se pare ca pentru multi e mai bine sa canti in fata unui mic grup de prieteni. Nu ai surprize…
– Din afara, lumea criticilor muzicali pare mai inchisa decat a criticilor literari. Ce o caracterizeaza?
– Este si mult mai mica. Faptul ca esti nevoit sa povestesti in vorbe ceva ce se petrece in alt limbaj (ca si in cazul artelor plastice) este poate unul dintre motivele tehnice pentru care aceasta lume este mica si inchisa. in alta ordine de idei, ea este foarte “imbatranita”, un esalon al criticii tinere, asa cum se poate vedea in cazul literaturii, neexistand. Sunt doar cateva personalitati disparate, dar mai orientate spre cercetare decat spre jurnalism. Se poate vorbi despre realizatori de radio, de televiziune, dar critica muzicala gazduita de presa cotidiana sau de cea saptamanala este tot mai slab reprezentata, iar ceea ce apare in ziare sau reviste se gaseste predominant intr-o zona care sa nu supere.
– Ai urmarit creatia contemporana in toate genurile muzicale. Sunt diferente fata de ce se produce in alte parti? Unde ne aflam?
– Cu putine exceptii – desi muzica este un limbaj universal care nu are nevoie de atat de anevoioasele traduceri -, ne aflam… in provincie. Anii de izolare culturala se simt in produsele muzicale actuale, indiferent carui gen ii apartin. Este adevarat ca performanta muzicala este costisitoare si solicita o pregatire indelungata, dar pentru moment nu ne putem lauda decat cu succese disparate, cu personalitati care patrund pe piata muzicala internationala, dar tot ca individualitati. in domeniul interpretativ avem mai multi reprezentati valorosi care au impanzit lumea si care, daca au contracte, devin tot mai mult cetateni ai lumii, desi majoritatea nu uita niciodata sa sublinieze faptul ca sunt romani.
– Cum este sa conduci postul public de radio cultural? Ce obligatii, ce compromisuri…
– Obligatiile sunt imense, pentru ca intr-o piata de radio aflata in declin, ce contine sute de posturi care emit in toata tara pe frecvente locale, regionale sau nationale, Radio Romania Cultural are sansa unei retele nationale cu o acoperire foarte buna, prin care ar putea ajunge la un public extrem de divers. Din pacate, programul care a fost construit in timp nu a avut in vedere comunicarea cu si catre acest public a unui mesaj cultural inteligibil, ci mai degraba realizarea unor emisiuni de o valoare incontestabila in termeni absoluti, multe luand ca referinta maniera de a face radio a deceniilor trecute, dar inutile atunci cand nu ajung la public, balanta intre traditie si inovatie fiind inclinata complet in prima directie. Revenim aici la recitalul de la Ateneu, din anul 2006, cu 30 de spectatori in sala. in mod cert nimeni nu va fluiera, dar care este oare efectul si sensul existentei unei astfel de emisiuni?
– Ce fel de politici vrei sa impui?
– Pana la politici sau strategii, cred ca ar trebui ca oamenii cu care lucrez sa incerce sa-si obiectiveze pozitia. Altfel spus, sa reuseasca sa inteleaga rolul pe care il au de jucat in anii ce vin, atat in concertul media, cat si in cel social. Acest lucru nu s-a intamplat de mult timp si se vede. Mi-as dori sa reusesc sa indrept Radio Romania Cultural catre o sonoritate a anului 2006, as vrea ca programul nostru sa devina interesant pentru publicul de intelectuali tineri – care nu sunt neaparat oameni de cultura, dar pot fi consumatori de cultura -, acel public care simte nevoia unui astfel de post de nisa. Toate acestea se pot realiza printr-o politica muzicala dinamica, prin implicarea mai intensa a postului in subiectele ardente ale lumii culturale nationale si internationale, printr-o “impachetare” moderna, printr-o promovare coerenta si in general prin depasirea rigiditatii care afecteaza sonoritatea postului, adica prin transformarea dintr-un mediu prin excelenta pasiv intr-unul activ, care sa propuna solutii, sa caute explicatii, sa incite la gandire, nu sa recite pagini de dictionar sau de revista pe un ton cald si nesuparator. Cultura este interesanta. Radio Romania Cultural nu ar trebui sa-si permita nici o clipa sa fie neinteresant. Mi-ar placea ca de acum intr-un an Radio Romania Cultural sa sune asa cum arata Ziarul de Duminica.