Sistemele bancare ale statelor din Europa Centrală și de Est sunt dominate de jucători străini, care la scurt timp după căderea cortinei de fier au speculat oportunitățile pe care le ofereau aceste state foste comuniste. La scurt timp după ’90 guvenele est-europene au început să scoată la vânzare companii, fabrici sau bănci, în încercarea de a crea state după modelul vestic, cu economii de piață.
Procesul de privatizare s-a întins pe parcursul unui deceniu sau chiar mai mult, în toate statele din regiune. Băncile au atras cumpărători străini, care credeau că “perla neșlefuită” a Europei avea să contribuie semnificativ la creșterea afacerilor. Și aveau dreptate.
Băncile rămân la putere
Până la izbucnirea crizei financiare, est-europenii, flămânzi după un stil de viață occidental au început să consume excesiv plătind cu banii pe care nu îi aveau ei, ci băncile. Îndatorarea nu crea îngrijorare pentru niciuna dintre părți. Maghiarii și românii în special, polonezii și cehi mai puțin, ajunseseră să trăiască peste puterea financiară reală. Când a izbucnit criza sistemele bancare din aceste state au paralizat.
Băncile străine erau cele mai expuse, în condițiile în care statele nu mai dețineau decât o mică participație în cadrul sistemului bancar național. În 1994, în Bulgaria dintr-un total de 40 de bănci, doar una era străină. Peste doar șase ani situația se schimbase radical, raportul fiind 35 în total din care 25 străine.
O situație similară era și în România sau Ungaria. Astfel, în țara noastră la jumătatea ultimului deceniu al secolului trecut existau 20 de bănci, dintre care trei străine. În 2000 numărul băncilor era 33, iar al jucătorilor străini 21, în prezent din 42 de bănci, 36 sunt străine. Polonia, cea mai dezvoltată economie din regiune în prezent, avea încă de atunci cel mai mare număr de bănci din regiune, 82 în 1994. Spre deosebire de restul statelor, numărul acestora a scăzut în perioada următoare, astfel încât în 2000 mai existau 74 de bănci, dintre care mai mult de jumătate, 47, străine.
Statul face doar figurație
Odată cu creșterea numărului de jucători privați a scăzut numărul de bănci de stat. Astfel, în 1992, în Europa Centrală și de Est existau 117 bănci de stat. Trei ani mai târziu numărul scăzuse nesemnificativ, până la 111. În 2000 însă, mai existau doar 63 de bănci de stat, iar doar un an mai târziu declinul accelerase, până la 41.
În 2001 mai existau în Bulgaria doar trei bănci de stat, dintre care două au fost scoase la vânzare în 2002. În prezent însă, la vecinii de la sud de Dunăre procesul de privatizare s-a încheiat, iar statul nu mai are în portofoliu nicio bancă, acestea fiind achiziționate de jucători bulgari mai mari sau de creditori străini.
Situația este similară și în Cehia, unde trei dintre cele mai importante bănci, printre care CSOB și Ceska Sporitelna, au fost privatizate în perioada 1999-2000. În anii ce au urmat procesul s-a încheiat cu succes și în cazul celor patru rămase.
La vest, în Ungaria, în prezent, statul mai deține banca Magyar Fejlesztesi – Banca maghiară de dezvoltare. Și în țara noastră mai există două bănci de stat, CEC și Exim Bank.
Polonia este cea care din nou conduce plutonul, cu patru bănci în care statul mai deține participații. Pintre acestea se numără și PKO BP, cel mai mare creditor polonez. Celelalte trei sunt BGZ, cu un pachet de 37% din acțiuni, National Economy Bank și Bank Ochrony Srodowiska.