Brian și Rosie Condra au crescut în sărăcie. Însă pe măsură ce prosperitatea s-a instalat în Irlanda în primul deceniu al secolului al XXI-lea, aceștia au reușit să-și cumpere o locuință modestă, au început să economisească pentru viitorul copiilor lor și să facă mai mult decât să trăiască de pe o zi pe alta, scrie The New York Times.
În ultimii ani, sute de mii de irlandezi asemenea familiei Condra au ajuns să-și prindă din urmă și chiar să-și depășească mulți dintre vecinii europeni. Acum însă după un declin dramatic alimentat de colapsul sectorului bancar, economia țării a revenit la nivelul anului 2005, scrie The New York Times.
Pentru mulți irlandezi este ca și când perioada de boom nici nu ar fi existat.
Beneficiind de ani de rate scăzute ale dobânzii care au urmat creării zonei euro în 1999, Irlanda s-a bucurat de una dintre cele mai puternice creșteri economice din Europa, iar nivelul cheltuielilor a crescut odată cu prosperitatea. Economia a avansat în medie cu 7% în deceniul de până în 2007 înainte de a intra adânc în recesiune. Pe cap de locuitor, activitatea economică ajustată la inflație a scăzut cu aproximativ 18% de la nivelul de vârf, când PIB-ul brut per capita se situa ușor peste 43.000 de euro. Acum, acesta se situează sub 35.000 de euro.
În condițiile în care Irlanda încearcă să se redreseze, mulți oameni de rând plătesc un preț uriaș. Ca parte a eforturilor țării de a-și plăti datoria imensă și a-și susține băncile, salariile din sectorul public au fost reduse cu 20% în doi ani. Vor urma majorări de taxe și noi reduceri de cheltuieli. În plus, BCE își majorează ratele dobânzii, sporind costurile creditelor ipotecare existente.
Chiar și irlandezii cu venituri bune sunt convinși că Irlanda are în față mai mulți ani de dificultăți economice.
Cu rata șomajului la 14,7%, mii de tineri irlandezi caută un loc de muncă peste hotare. Cei care au locuri de muncă bune, sigure, în țară, sunt îngrijorați în legătură cu viitorul și își restrâng cheltuielile. Economiile gospodăriilor au crescut la 11 miliarde de euro în 2009 de la 3,5 miliarde în 2008, iar venitul net disponibil a scăzut.
Există unele semne de redresare. Exporturile unor multinaționale sunt în creștere în condițiile în care salariile mai mici contribuie la reducerea costurilor cu forța de muncă. Au apărut și semne de redresare a sectorului imobiliar, cumpărătorii participând în număr mare la licitațiile recente.
În Irlanda, numărul cazurilor înregistrate de centrele de prevenție a sinuciderii a crescut cu o treime anul trecut, problemele financiare fiind adesea invocate drept cauza disperării.
Cea mai puternică temere este că creșterea economică și a locurilor de muncă nu va fi reluată atât de rapid. În loc de a investi în viitor, Irlanda va cheltui cel puțin 46 de miliarde de euro pentru a-și susține financiar băncile, și este nevoită să plătească o rată substanțială a dobânzii, de aproximativ 5,7%, pentru pachetul de bailout de 85 de miliarde de euro ce i-a fost acordat de către UE și FMI. În plus, persistă temerile că Irlanda ar putea intra în incapacitate de plată a datoriilor.
Electoratul nemulțumit a luat cu asalt guvernul în martie, Irlanda devenind prima membră a clubului euro care-și penalizează liderii pentru modul în care au condus economia. Totuși, primul-ministru Enda Kenny nu poate decât să urmeze planul de austeritate, în legătură cu care Fondul Monetar Internațional recunoaște că amână redresarea economiei. Fondul și-a redus estimarea de creștere pe 2011 la 0,5% de la o rată deja fragilă de 0,9% în urma introducerii unui program de reducere cu încă 15 miliarde de euro a cheltuielilor pe patru ani.
Familiei Condra i se pare că nu mai târziu de ieri toată lumea din Irlanda trăia mai bine ca oricând. Salariul lui Brian se ridica la 1.200 de euro pe lună, iar el și soția sa au putut începe să economisească pentru educația copiilor. Situația s-a schimbat radical însă când băncile irlandeze au început să aibă probleme.
Cuplul a încetat acum să mai pună bani deoparte pentru a-și putea achita ratele creditului ipotecar contractat.
Pe Brian nici perspectiva redresării nu-l liniștește. “Revenirea pe creștere este un termen economic pentru momentul în care afacerea cuiva începe să crească, dar cei care lucrează pentru acel cineva nu se vor bucura de o majorare a salariului timp de cel puțin cinci-zece ani”, spune Condra.