Mihai Dim. Sturdza – Aristocrați români. În lumea lui Proust. Anton Bibescu, Martha Bibescu, Anna de Noailles, Elena Bibescu. Editura Humanitas
În urmă cu 11 ani, Mihai Dim. Sturdza, născut în 1934, el însuși descendent dintr-o familie boierească veche și importantă, a obținut un premiu AER (Asociația Editorilor din România) pentru primul volum al unui excelent album despre familii boierești, publicat cu un an mai înainte la Simetria. În 2011, lui Mihai Dim. Sturdza i-a apărut volumul al doilea. Acum reunește textul celor două în această carte destinată publicului larg, primul dintre motivele care ne fac să o socotim un eveniment editorial. Al doilea și cel mai important este subiectul: un grup de aristocrați români care au jucat un rol major în cultura europeană.
Personajele volumului de față sunt legate prin înrudire apropiată: erau toate descendenții lui Gheorghe Vodă Bibescu (n. 1802-1873), domnul Țării Românești (1842-1848), și al primei sale soții, Zoe Mavrocordat. Fiul cel mai mare al domnului, Grigore (1827-1886), a fost adoptat la naștere de marele-ban Grigore Brâncoveanu, ultimul urmaș în linie directă masculină al lui Vodă Brâncoveanu. Prin adopțiune, tânărul Grigore Brâncoveanu devenea nu numai purtătorul numelui domnesc și moștenitorul unei mari averi, dar și deținătorul titlului de principe al Sf. Imperiu și al poziției de efor al Spitalelor Brâncovenești (instituție de binefacere desființată de regimul comunist).
Din căsătoria cu Ralu Musurus, fiica ambasadorului otoman la Londra, grecul creștin Constantin Musurus, Grigore Brâncoveanu a avut o fiică, Anna Brâncoveanu (1876-1933), devenită, prin căsătorie, contesă Mathieu de Noailles, și un fiu, prințul Constantin Brâncoveanu (1875-1967).
Al treilea fiu al lui Vodă Bibescu, botezat tot Gheorghe (1834-1902), căsătorit cu Marie-Valentine, fiica prințului franco-belgian de Caraman-Chimay, a fost tatăl prințului George-Valentin Bibescu (1880-1941), campion sportiv de talie europeană, președinte al Federației Aeronautice Internaționale și soț al scriitoarei Marthe Lahovary (1886-1973), („Princesse Bibesco”), prozatoare care a dobândit o reputație literară internațională egală cu reputația de poetă a Annei de Noailles.
În sfârșit, ultimul fiu al lui Vodă Bibescu, Alexandru (1842-1911), căsătorit cu pianista Elena Costaki, fiica fruntașului conservator moldovean Emanoil Costaki-Epureanu, a fost tatăl prințului Anton Bibescu (1878-1951), a cărui biografie constituie un capitol din culegerea de față publicată de Editura Humanitas.
Anne de Noailles și Constantin Brâncoveanu, Marthe Bibesco și Anton Bibescu au jucat în cultura europeană a vremii lor un rol ce nu poate fi trecut cu vederea. Ei au fost prieteni apropiați și admiratori ai lui Marcel Proust, încă din vremea când acesta era un necunoscut în afara cercurilor mondene ale Parisului. Acolo, multă vreme, lui Proust nu i s-a dat nici o importanță. Și din acest motiv, pe care nici nu-l puteau bănui la acea vreme, cei patru români au ocupat un loc deloc neglijabil în „Galaxia Proust”, în lumea personajelor care au contribuit la geneza suitei în căutarea timpului pierdut, astăzi obiect de prețuire universală.
Tot ei au fost antemergătorii altei generații de români, cea a lui Emil Cioran, Mircea Eliade și Eugen lonescu, care, ca și Proust, sunt astăzi nume și repere de neocolit…
Legătura spirituală dintre cele două grupuri a fost de altfel consfințită de elogiul adus Marthei Bibesco, moartă în exil, și pronunțat de Mircea Eliade (el însuși mort, mai târziu, departe de țară), în fața Academiei Regale a Belgiei, în 1975.